* Dansatorii sportivi Raul Faliboga şi Loredana Buţea au un sezon impresionat, cu medalii la nouă dintre cele mai puternice competiţii ale lumii
Gălăţeanul Raul Faliboga şi brăileanca Loredana Buţea, care dansează împreună pentru clubul Fantezia din Galaţi de aproape opt ani, au reuşit o nouă performanţă de răsunet într-un sezon fabulos pentru ei. La Openul Germaniei de la Stuttgart, concurs considerat de specialiştii în domeniu cel puţin la nivelul Campionatului Mondial, Raul şi Loredana (ambii 18 ani) au devenit vicecampioni la categoria tineret, clasa Standard. În acest an, aceasta este a noua lor clasare pe unul din primele trei locuri la competiţii majore: vicecampioni mondiali (în iulie, Rimini - Italia), bronz la Campionatul European (luna aprilie, Chişinău), locul doi la Openul Italiei şi la cel recent al Germaniei, primul loc la Tokyo, Pieve din Cento - Italia, Brno . Cehia, Cambrils - Spania şi Dance Masters de la Bucureşti.
Şase ore pe zi la antrenamente
Raul şi Loredana, care au început să uimească lumea acestui sport din 2012, atunci când obţineau la Moscova primul lor titlu de vicecampioni mondial, sunt parteneri de opt ani şi pentru amândoi, la început, dansul sportiv a fost doar o joacă de copii. "Am început să dansez la 6 ani, în joacă. La 7 ani, am început antrenamentele la dans sportiv. Primul concurs l-am avut un an mai târziu, n-am cum să uit aşa ceva: m-am clasat pe locul 22, ultimul", povesteşte Raul. Loredana a început tot când era boboc în clasa I: "Totul era o joacă, în primele concursuri nu îmi aduc aminte să fi prins semifinala. Abia când am început să dansez cu Raul, pe la 10-11 ani, am obţinut şi primele rezultate. La primul meu loc trei eram în culmea fericii, aveam şi eu o cupă", povesteşte, emoţionată, Loredana.
Acum, deşi au program infernal, deseori şi cu şase ore de antrenament pe zi, nu li se mai pare dificil nimic. "Atâtat timp cât faci ceea ce îţi place şi te duci acolo ca să demonstrezi lumii cât de bun eşti, nimic nu este greu. Eu când intru pe ringul de dans, mă detaşez de tot şi simt că plutesc", mai spune Loredana.
Rochii, creaţii şi ale Loredanei
Dansul sportiv este unul destul de costisitor, iar la nivelul de performanţă al celor doi nu se prea poate ajunge fără suportul familiei. "La început, costurile nu sunt chiar atât de mari, dar când începi să ai rezultate şi să ai performanţe mai mari, trebuie să investeşti. De la costul costumaţiilor, până la cel al antrenamentelor, totul creşte proporţional cu nivelul performanţelor”, spune Raul.
Spre exemplu, pe lângă pregătirea cotidiană cu antrenoarea Andreea Adam, de la Fantezia, înaintea fiecărui concurs important au antrenamente cu multiplii campioni mondiali, italienii Paolo Bosco şi Silvia Pitton, iar asta costă destul de mult. Din fericire, au şi şansa de a fi sprijiniţi de aceştia în ceea ce priveşte costumaţia. “În ultima perioadă, am avut noroc şi am găsit o sponsorizare din Italia. De acolo primesc în fiecare lună câte una-două rochii. Unele sunt creaţiile antrenoarei Silvia Pitton, unele chiar făcute după ideile mele. E important acest sprijin, pentru că e greu să dau cel puţin 2.000 de euro pe lună pe o rochie. Trebuie să schimbi cam două rochii pe concurs ca să atragi atenţia, de la un anumit nivel acesta este standardul, altfel pari dintr-un alt film", a explicat Loredana Buţea.
A dansat fără un pantof
De-a lungul timpului, au avut de făcut faţă şi unor situaţii limită, inedite, de un astfel de episod având parte la “Europenele” din acest an, de la Chişinău. “În timpul unuia din dansuri, am rămas fără un pantof, după ce una dintre concurente m-a călcat accidental. A trebuit să continui aşa, nu mă puteam opri în mijlocul dansului. La finalul probei, am fost aclamată de public pentru prestaţie. Am dansat ca şi cum nimic rău nu se întâmplase", a spus, amuzată, Loredana.
Emoţii similare, uriaşe, au avut şi în 2012, la Moscova, când au obţinut prima lor medalie de argint la un Campionat Mondial. În calificări, un alt concurent a călcat din greşeală pe rochia Loredanei, care s-a rupt. Atunci nu avea alta, dar în pauza avută în timpul recalificărilor antrenoarea Andreea Adam s-a apucat de cusut şi a rezolvat problema.
