* Este licenţiat în Ştiinţe Economice, n-are maşină şi singurele sale goluri din Liga I se învârt în jurul echipei la care activează * A punctat de două ori pentru Oţelul, dar mai întâi a făcut-o împotriva grupării gălăţene (în primăvară, cu Gloria Buzău) * Ultima sa reuşită - una ieşită din comun - l-a făcut vedetă *
Cine-i băiatul cu golul din burtă?
- născut la Tulcea pe 14 martie 1987;
- s-a mutat cu familia în Galaţi când avea 7 ani;
- familia sa este strâns legată de domeniul asigurărilor de viaţă: tatăl şi sora lucrează în această ramură;
- a mai jucat la FC Timişoara, CFR Timişoara, FCM Reşiţa, CS Buftea şi Gloria Buzău;
- are 3 goluri marcate în Liga I: 2 pentru Oţelul, unul împotriva echipei la care activează în prezent;
- nu are maşină, pentru că nu are încă permis, dar va da examen în câteva zile;
- din Occident îi plac echipele Arsenal Londra şi FC Barcelona, iar Henry şi Ibrahimovici sunt atacanţii săi preferaţi.
Ca de pe podiumul de modă…
Vine cu taxiul la stadion, iar asta tinde să devină o obişnuinţă la jucătorii de la Oţelul. Aşa pleca şi Bourceanu spre Liga Campionilor, la FC Timişoara, „Gattuso de România” deplasându-se numai cu maxi-taxi şi tramvaiul.
Totuşi, Axente, noua vedetă a clubului gălăţean, nu se poate plânge că stă prost cu portofelul sau cu cardul. „Le mulţumesc părinţilor că mi-au asigurat o copilărie fericită, n-am simţit niciodată că-mi lipseşte ceva”, se mândreşte fotbalistul care sâmbătă i-a pedepsit pe cei de la Dinamo cu un gol de-un ridicol fără margini.
Dacă n-ai şti că dă cu piciorul în minge, ai spune că tipul echipat casual, cu blugi şi tricou, vine direct de pe podiumurile de modă. Dacă mai luăm în calcul gelul din părul tuns scurt şi zâmbetul absolut natural găsim formula succesului!
În probe pe vremea lui Boghici
Mircea Axente cunoaşte foarte bine Galaţiul şi ar fi avut ocazia de a presta la Oţelul încă din 2004, atunci când a fost, timp de două săptămâni, în probe.
„Preşedinte era domnul Boghici, iar antrenor - Sorin Cârţu. Nu prea şi-au manifestat intenţia şi am avut ofertă de la Timişoara, unde m-a dus impresarul Florin Iacob”, povesteşte atacantul readus la Galaţi în vara acestui an.
Nici Liceul cu Program Sportiv, unde fusese adus de antrenorul Ioan Nicu, n-a câştigat mare lucru de pe urma plecării vârfului de atac în Banat.
S-a achitat doar indemnizaţia de formare, un fleac – aşa cum se întâmplă cu mulţi dintre juniorii din fotbalul autohton. „Bine că m-am apucat de fotbal, că mama nu prea voia, zicea că-i sport de golani”, mai spune ultimul călău al lui Dinamo.
Botezat după Lucescu
Dacă mâine s-ar desfiinţa sportul-rege, sportivul de 22 de ani s-ar reorienta rapid, n-ar rămâne fără bani de pâine. „Am terminat Facultatea de Ştiinţe Economice de la Focşani, sunt specializat în management marketing, dar sper să nu dispară fotbalul”, glumeşte omul care spune că nu s-a ales cu vânătaie de la balonul care i-a zdruncinat burta înainte de a intra în poarta „câinilor roşii”.
„Dacă era minge medicinală, mai zic şi eu, dar aşa... N-am nimic, şi prietena mea m-a întrebat dacă mă doare burta, stomacul sau ficatul”, adaugă Mircea, cel botezat după numele reputatului tehnician Lucescu: „Mamei îi place fotbalul, chiar dacă nu voia să mă lase să-l practic, şi ţinea cu Dinamo. I-a plăcut cum juca domnul Lucescu şi de aceea mi-a zis Mircea.”
După meciul de sâmbătă, s-a ales şi cu o poreclă: omul cu golul din burtă…
