Şi doar am jurat cinstit şi pe cele mai sfinte substantive din lume să nu mai trec în veci de veci pe lână locul unde oamenii azvârle gunoaie la întâmplare! Parol, acest loc „minunat” se află taman lângă biserică, aşa, poate se-ndură preabunul Dumnezeu şi suie mintea la cap celui credincios care, vorba scriitorului Tudor Octavian, caută cu îndârjire un locşor mai curat, unde să-şi arunce resturile sale din preaplinu-i modern şi contemporan, din greaţa-i „majestoasă ...

aştept aicea până când/ ai să te-ntorci din veşnicie -jur că nu plec până atunci,/ dar nici atuncea nu se ştiedacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât amar de vreme,cât a trecut până acum/ prin ghiocei şi crizantemeşi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă,prin câte sunt şi preţuiesc/ FĂPTURA TA MIRACULOASĂ !!!te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vinăîn calea ta, cum şi atunci,/ când te-ntorceai cu poala plinăpentru cei ...

Chiar în momentul scrierii şi, mai ales, în timpul citirii acestui text, consider că s-a umplut paharul şi că a sosit clipa mult aşteptată să-mi mărturisesc/recunosc inutilitatea/stinghereala în Regatul Dacic, să-mi divulg regretul că nu pot a face mai mult şi mai frumos şi mai curat şi mai pur şi mai simplu pentru o circulaţie mai sănătoasă a sângelui în Ţara fără Ştefan cel Mare şi fără Vlad Ţepeş! Chiar a sosit clipa arătării argumentelor pe tavă: mă simt ...

O, doamne, câţi fluturi de lampăaşteaptă pornirea luminii...dar nu au astâmpăr şi foameşi sete şi somn şi răbdare,nici milă nu au, şi nici teamă,nimica nu-i poate întoarcedin visul şi gândul şi zborulspre moartea cea mică sau mare!Nu cred că există vro altămai mare izbândă cum ceastăpândire, cum ceastă năvalăspre ceastă-ncercare divină!...o, doamne, primeşte-mi ofranda...rostesc şi înalţ mulţumirecă sunt printre fluturi de lampăşi strig: să se fa-că lu-m ...

Da... cred că-i o pedeapsă „meritată” să mi se trimită şi să primesc atâta şi atâta Cer la uşă! N-am să-i rezist! Că-i greu Cerul! Strivitor de greu! Greu de povara Frumuseţii! Aceea, de Atunci! Aceea, care-mi aducea şi-mi lua somnul, care-mi explica Taina levitaţiei şi care mă pregătea provocator pentru primul pas printre părinţii Poeziei, printre prietenii Parnasului, printre cele Vestale căpietoare, dar şi nimicitoare deopotrivă! Da... cred că-i cea mai dreaptă ...

Te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor care tânjesc după tine de-atuncea,/ de când le-ai mirat, la plecare, cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre singura lor mângâiere şi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere! Aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte, ochi dulci şi dulceaţă amară,/ aproape din tot ce-i departe! Să-mi faci poale-n brâu şi papară/ şi leagăn şi farmec, încaltea să am adormire mai naltă/ şi somn mai adânc ...

Da... a venit, deşi n-am aşteptat-o! A venit şi a pus veşnicie-n lumânare! Adică a pus iubire! Fără iubire, nici lumina nu are chef să mai umble pe pământ! Ce rost are să fii lumină şi să nu fii dragă nimănui? Să fii lumină şi să te scuipe toţi? Şi să te stingă toţi? Şi să te ignore toţi?... Lumină de lumânare! Lumină de carte! Şi de fulger! Şi de gând! Şi de visare! Şi de mamă! Şi de tată!... Lumina unui băţ de chibrit, noaptea, în mijlocul pădurii, i ...

(!) mereu te strig, frumoasa mea mediterană,şi te aştept şi te visez mereu-mereu,ca pe-o sirenă părăsită-n largul vieţii,de-un grecotei viteaz, viclean şi derbedeu (!) (!) şi chiar te-ascult cum cânţi poeme termopiledin eminescu, dante, schiller şi homer -s-aude clar, s-aude trist şi se-nţelegeşi dus şi-ntors de la pământ până la cer (!) (!) se înţelege cum stai singură-n furtunăşi-l păcăleşti chiar şi pe straşnicul neptuncă totdeauna stă-ntr-o clipă de iubir ...

Toată lumea aşteaptă (câte) ceva! Nu spun ce aşteaptă, deoarece se ştie, se vede, se aude, se socoteşte, se grăbeşte, se dichiseşte, se hohoteşte plângând şi râzând, se zvoneşte, se bârfeşte, se umileşte, se...! Şi asta numai şi numai fiindcă lumea aşteaptă să (i) se întâmple, să-(i) vină ceva/cineva frumos, minunat! Desigur, nu mă grăbesc să nu aprob pozitiv, vorba domnului Caragiale, ceastă bună/stare de lucruri, ceastă dârdoră continuă, ceastă vânzol ...

Am uitat să achit nota de platăpentru mana cerească de pe văile şi dealurile Copilăriei,pentru misterele din râpile satului,pentru secretele din cufere şi firide şi lăzi cu zestre,pentru minunile de la Şcoală şi Bibliotecă...şi pentru blândeţea Celor care m-au învăţatşi încă mă mai învaţăsă trăiesc şi să mor în Pace şi Iubire,în Candoare şi Respect,în cea mai frumoasă Limbă de pe Pământ: Limba Română! Şi stau şi mă duc şi mă-ntorc şi constatcă a ...