De o viaţă-mi pun aceeaşi întrebare: ce înseamnă Pur şi Simplu, cum să fac şi la cine să mă rog să mi se-ntâmple (o secundă) cest miracol scump şi drag?! Trec naiv, încet, încolo şi încoace, sus şi jos şi înainte şi-napoi, mă-ntristez - nimic-nimic nu mi s-arată, doar o lacrimă săracă n-ochii goi! Cea mai Pură şi mai Simplă clipocire mă îndeamnă să mă mir, să fiu atent într-o vreme hărţuită şi săracă, într-un timp ne-nsufleţit, indiferent! Ce minu ...

Himera mea, naiva mea - şi rai şi iad - nu mi se pare că împreună vom intra la naiba-ntru purificare! La cel de genul ambigen - indiferent şi-n rău şi-n bine, viclean şi pururi temător, şi sfânt şi fariseu, ca tine! Cât de curând va să vedem ce a fost viaţa laolaltă - ne-am păcălit neîntrerupt, cu una rece şi-una caldă! Himera mea, înaltul meu drum care duce în pustie - văd şi aud şi ştiu că eşti desen de fum pentru vecie! ...

Trebuie neapărat să aduc mulţumire Cuiva, chiar osanale, pentru că mi-a dat posibilitatea să trăiesc, să traversez şi să las în urmă o copilărie curată, fabuloasă. Indescriptibilă, pot spune. Chiar şi acum, cărările şi drumurile spre casa părintească îmi tulbură Alcătuirea aproape de sfârşit. Şi acum, când mă duc sau când mă întorc, mă ia de mână o pădure de salcâmi şi mă roagă să mai stau măcar preţ de o suflare prin frunze, prin păsări, prin râpi � ...

Şi toţi prietenii (din ce în ce mai puţini, însă foarte importanţi) consideră că-i cea mai proastă alegere să vreau să fac ceva, dar să nu fac, deşi, şi ei, procedează la fel. Şi toţi duşmanii (din ce în ce mai mulţi, însă lipsiţi de orice valoare socială, sufletească) se pronunţă aidoma, deşi, şi ei, devin, din când în când, victimele şi judecătorii propriilor tare de comportament, propriilor apucături care-i transformă în supra/fiare, în unelte violente, ...

A fost frumos, foarte frumos, himera mea devastatoare - ne-am renăscut de-atâtea ori, prin mila ta conservatoare! Prin grija ta ne-am sinucis, năluca mea catastrofală - ca doi amanţi proşti şi cuminţi, dar n-am făcut nici o scofală! Ci, dimpotrivă, chiar am plâns, am râs de neghiobia noastră - visul ni-i încă la-nceput şi steaua încă ni-i albastră! Ne-aşteaptă azi, mâine, mereu viaţa şi moartea următoare - va fi frumos, va fi frumos, fantoma mea premergătoare! ...

Doamnelor şi domnilor, ia uitaţi-vă peste drum, la blocul ăsta din dreapta, ori la blocul ăsta din stânga, ori la blocul ăsta din mijloc, ori la care bloc vreţi dumneavoastră...şi vedeţi şi vă minunaţi cât de frumos îşi scutură covoarele, şi carpetele, şi cearşafurile, şi feţele de masă doamna aceea, sau doamna cealaltă, sau doamna...! Îşi scutură chiar şi şosetele. Şi mai şi cântă cu vorbe de dragoste ori de jale. Ori numai fluieră, că n-are cuvinte (prin def ...

Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze, vreme de rămas cu ochii sus, unde nu s-adună nici un minus, unde nu se scade nici un plus, unde-s toate scrise dinainte pentru ochii celor de sub jos, celor care ne-au lipit o casă şi în poduri ne-au lăsat frumos! Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze, vreme de secară şi de grâu... hai să-i dăm uitării dezlegare, şi s-o dăm la vale, pe pârâu, şi s-o scriem, s-o citim întruna, să jucăm şotron cu-acei plecaţi... şi să stăm, la geam, o veşnicie � ...

Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze, vreme de uitare şi pelin... se-întorc unii, ş-apoi nu mai pleacă, pleacă alţii, însă nu mai vin, unii dorm pe marginile gliei şi aşteaptă pâine multă-n spic, alţii dorm sub glie şi visează timpul tot al Marelui Nimic! Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze, vreme de cuibare şi de cânt... hai să dăm scrisorile din poduri, hai să recitim trecutul sfânt şi să ni se pară că aceste duceri şi aduceri în aminte sunt re/pomeniri nemuritoare, nu cerne ...

După aplauzele cuvenite, Ion Mutelcă povesteşte că s-a săturat până peste cap de-un cuplu stupid, care locuieşte deasupra sa, la etajul patru: domnul Di Liu şi doamna Di Lia! Aceştia, indiferent de vreme şi timp, zbiară la telefoane, hârâie mese şi scaune, trântesc şifoniere, scapă farfurii şi tigăi pe jos, ascultă manele şi  emisiuni cretine la o mie de decibeli, fac ordine şi curăţenie cu buldozerul! Nu folosesc nici un strop de creier, că nu au! Nişte hahalere Soci ...

Dezirabilul şi persuasivul meu prieten, tovarăşul Ion Mutelcă, locuieşte într-un bloc turn, la etajul trei, pe strada Frunzei! Am de/scris de nenumărate ori despre persoana şi personalitatea sa aproape legendară! Ieri, pe la ora 5, post meridian, fără un apel telefonic prealabil, îmi ciocăneşte în uşă precum lăptăreasa marelui Beethoven! Îi deschid, îl poftesc să intre şi să ia loc! Nici nu intră şi, fireşte, nici nu ia loc! Cică se grăbeşte tare! Şi cică să-l î ...