La revedere, Maică...mergi cu Domnul, ţărâna fie-ţi moale şi uşoară, că tare mult şi sfânt frământat-o din primăvară până-n primăvară!   Ai tot umblat pe dealuri şi pe vale, cu sapa şi cu sufletul şi gândul, te-ai tot rugat de ploaie şi zăpadă – altfel, zadarnic (ne)-ar mai fi pământul!   Ne-ai dus de mână şi ne-ai dat la şcoală, ne-ai spus de cer şi duh, la fiecare, ne-ai arătat (întruna) ce înseamnă respect, smerire, milă şi candoare!   Te duci ...

Într-o seară, spre-nnoptate, mă-mpinge Curiozitatea şi Mila să-mi azvârl ochii peste un gard aflat pe strada Frunzei, taman la Capătul în care se intersectează cu Prelungirea Brăilei! Peste un Anumit Gard! Şi am văzut o Mamă de mânz cu mânz abia fătat, alături! Dumnezeule, ce iapă murdară şi zdrelită şi cu lacrimile şiroindu-i până-n bălegarul şi până-n umezeala mucegăioasă şi până-n Mizeria cruntă din aşa zisul loc de Odihnă a Calului! Mânzucul abia sufla l ...

Moto: „tot mai frumos, tot mai frumos/ adun iluzii de pe jos,/ încerc să le păstrez cât pot:/ în lipsa lor, îs doar un mort!// tot mai murdar, tot mai murdar/ mi-i timpul tot...şi în zadar/ mă răzvrătesc şi chiar mă rog/ pentr-olecuţă de noroc/ în traista ei şi-a lui şi-a ta.../ măcar aşa, măcar aşa/ să cred şi eu că-s altceva/ decât un gol naiv şi trist/ şi pururi transcendentalist!// tot mai secret, tot mai secret/ mi-i tot cuvântu-n care cred:/ nu mă mai vrea, ...

Întotdeauna există un motiv (ne)serios ca să cauţi moartea cu lumânarea! Mereu poţi găsi o explicaţie (ne)verosimilă ca să nu mai vrei nicio clipă de viaţă! Nu e nicio (ne)norocire să mori, dar nici să trăieşti! Fiecare-i liber să-şi aleagă Sfârşitul, deşi Predestinarea zice Altceva, cică! Nu de multă vreme, să tot fie vro douăzeci şi cinci de ani, Vasile V. Vasile, fost locuitor/gospodar de samă/ în Fundătura „Cicero”, hotărăşte să încheie definitiv socot ...

Stă singură pe-o margine de lume şi-ascultă stele cum răsar şi cad... oftează-ncet şi are-o mână lipsă, un ochi pierdut şi un picior tăiat!   Are şi-o mamă, însă nu-i acasă, şi-un tată are, însă e plecat... sunt duşi pe altă margine de lume, s-asculte altfel stelele cum cad!   Stă singură pe-o margine de zare şi-aşteaptă să răsar-un curcubeu... doarme sub fluturi, stă sub păpădie, sub mila/grija domnului Mereu!   Sigur că da, chiar plouă...şi răsare... ea ...

Exact în colţul nord-vestic al Cimitirului Sfântul Lazăr, LM şi eu ne oprim la un mormânt, ultimul mormânt! Stăm două minute-n reculegere! Apoi, cu un calm incredibil pentru o femeie într-astă postură delicată, deschide uşa cavoului şi-mi spune să intru! Eu tremur din toate-ncheieturile! Lângă sicriu, pe care citesc Pădure Emanoil, anul naşterii şi anul morţii, văd o cutie de vioară! Violonista deschide cutia şi scoate vioara! Şi-ncepe să descânte cu vorbe: „singuro ...

(!) când pământul tot intră în apă şi apa toată intră în pământ, când oamenii se ţin de balustrada uitării şi nu se mai ţin de cuvânt, când nici înţeleptul nu mai poate să priceapă cum „deasupra” este egal cu „dedesubt” şi drumul dintre alfa şi omega e întrerupt, când numărătorul se răsteşte la numitor şi-l face să plângă de cuminecătură şi de dor, când literele fug din biblie şi caută drept credinciosul cu lumânarea – stai pe genunchi în alt ...

Ne oprim la mormântul lui Costică Iubire! Sigur că da, nu glumesc! Şi citim pe cruce: „Aici odihneşte robul lui Dumnezeu, Costică Iubire”!...Doamne, tocmai de când se hodineşte acest Rob! Uite, are cel puţin patruzeci de ani! Oare n-o fi ostenit de-atâta şi atâta Somn? Nu, nu fac băşcălie! Îl ştiu pe acest Costică! S-a prăpădit la modul stupid, mult mai stupid decât înţeleptul care se uita la stele...şi a picat într-o fântână! Simpaticul şi bietul Iubire s-a visa ...

Nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme, printre indiferenţa şi scuipatul cestui om inteligent... nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă, nu mai poate fi cenuşăreasă, e gata să plece oriunde şi oricând, însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă, chiar dacă-i din ce în ce mai frumoasă...!   Unii au declarat-o substantivă non grata, alţii au declarat-o non umană, şi unii şi alţii au trecut la ură, huiduială şi lapidare... ea-i o Maria-M ...

Agale, fără să dăm din vocale, după jumate de ceas, iată, intrăm şi în Ţintirimul Sfântul Lazăr! Aici e Linişte, chiar dacă acest Depozit de Morţi se află exact în proximitatea Combinatului Siderurgic! De fapt, nu mai durează mult...şi până şi în cea mai mare uzină de produs oţel sud-est european va fi tăcere mormântală! Că, vorba lui Miron Radu Paraschivescu, toate drumurile duc la Cimitir, iar nu la Roma, cum se lăudau/fandoseau mai marii imperiului cu cezari şi ...