(dans... pentru Daria Maria Cerneschi, elevă cititoare de poezie şi frumoasă fără cusur)Plec să-i aduc mamei o floare de acolo, tocmai acolo plec să-i aduc... şi să mă şi întorc până când asfinţitul/răsăritul dansează pe creştetul lumii cum viaţa şi moartea dansează pe rug!... Dansează, dansează... să nu se stingă, să nu moară flăcările niciodată... şi mama să mă aştepte, să creadă că mă-ntorc, să se uite după mine, în zare, şi să spună lumii că î ...

Ce, nu-i mai bine să stau pe malul sau pe fundul Râpii celei Mari? Pe malul prăpăstiei, cu ochii spre teiul uriaş din Dealul Ciorii, pot descoperi multe, mult mai multe decât în cărţile lui Costică Boza, cred. Pot să descopăr, de pildă, că dealul se "lasă" încet-încet, însă nu găsesc explicaţie. Şi cum să intre dealul în pământ, aşa, fără ca valea să iasă din pământ? Unde încape ditamai dealul? Iar valea, dacă iese, unde se aşează? Oare-i posibil să urce şi ...

Te salut, bătrâne... te salut în acest fel de capăt, în acest fel de început, în acest fel de candoare, în acest fel de uimire, pe acest fel de linie subţire, şi ne/cunoscută, şi blestemată, şi râsă, şi plânsă... şi singură-n câte mai sânt din câte au fost bune şi rele, înainte şi înapoi, pe secunda ceasta de pământ! Te salut, bătrâne... te salut, tocmai din mănăstirea gologanului ne/bă(t)ut, tocmai din schitul zimbrului, tocmai de unde am fugit încoace, pri ...

N-am de ales. Nu pot să-i spun mamei că n-am chef. E sâmbătă. Mă duc să aduc mohor la vacă. Pentru că mâine se face duminică... şi n-are cine s-o pască. Stă acasă, la iesle, legată, cu tot cu viţel. Legat. Şi el. Să nu mai golească vaca. Iar eu trebuie să merg la biblioteca din Rădeşti. Bibliotecă mare, comunală. Mii şi mii de cărţi. Cu bibliotecar tânăr şi deştept. Îi zice Costică Boza. Ne întreabă pe fiecare ce cărţi vrem să citim, ne recomandă volume cu ...

Moto: "stă lângă munte, stă lângă pădure:/ un suflet strâmb (năprasnic) la porunci.../ şi nici nu pleacă, nici nu se întoarce:/ a fost plecat şi s-a întors de-atunci!" (Iolanda Cremene) !ave Marii săgetate de ave sar aşchii din coapse vestale de lemn ochi urcă pe sâni animale concave cu foame sălbatică până la semn! !nu-i gata nu-i gata s-aude afară s-aude lăuntric mai des mai arar şi piatra şi lemnul se-ntrec în ocară ce sculptor naiv dă cu dalta-n zadar! !mai tr ...

Da... nu eşti nici prea mic pentru a nu înţelege ce vreau să-ţi spun, însă nu eşti nici prea mare pentru a te face că ştii tot şi că nu-ţi mai trebuie nimic! Ai încercat o dată, pe Lacuri, la prăşit păpuşoi, să te smiorcăi şi să suspini cum că-i prea greu pentru tine să pricepi rostul muncii, dar ai văzut cât de repede te-am lămurit, da? Şi ai văzut ce fel de bine dirijai sapa prin plante şi nu mai tăiai mămăliga-n loc să tai volbura, da?... Da... ştiu că te- ...

Nimic mai sigur ca întâmplarea!... strigă şi scrie poetul pe ţărnă, pe zăpadă şi pe caiet, să se audă şi să se vadă până la tot ce stă în mişcare, până la tot ce umblă în şedere, să citească oricine şi să urle: nu regret, nu râd şi nu plâng, nu mă alină şi nici nu mă doare nici un punct de re/vedere, oricât ar fi de uriaş sau mărunt, de repede sau încet!   Nimic mai sigur ca întâmplarea!... strigă poetul muşcat de siguranţă şi de pietate...(?!) Apo ...

Ascultă aici! Îţi spun o singură dată...iar tu trebuie să asculţi şi să înţelegi pentru totdeauna! Nu bat clopotul şi toaca în zadar! Eşti atent? După cum te uiţi la mine, cred că eşti! Să te ferească Dumnezeu, dacă ţi-i gândul pe nu ştiu unde! De fapt, după ce am să-ţi spun despre ce-i vorba în viaţă şi în moarte, o să-mi dau seama dacă ţi-ai pus ochii şi urechile şi mintea şi sufletul la "bătaie"! Hai, eşti gata să primeşti? Pot să încep să-ţi dau? ...

Se îndepărtează, mamă,/ satul meu (cu tot cu tine)...! trenul parcă ocoleşte/ (ca un hoţ) bătrâna haltă...! înspre cer, icoana tatei,/ o înalţă...(oare cine?)... Încă aşteptaţi la Zimbru,/ încă "nu aţi fost odată!"...   Şi pe liniile vieţii/ aţi pus dor întotdeauna!... şi pe rănile oglinzii/ capătul răbdării este!... [defensivă şi tăcută/ stă (ca o grenadă) Luna...!]... Mai iertaţi-mi poezia!.../ încă nu sunteţi poveste!   Tata...să se îngrijească/ d ...

De la secunda naşterii şi până la secunda morţii, fără să (nu)-i ştim rostul şi fără să (nu)-i vedem capetele păguboase, repetăm întrebarea mereu: "ce (mai) faci?"...Desigur, de fiecare dată, invariabil, căutăm alt răspuns, deşi răspunsul primit e cel aşteptat, cel potrivit. Invariabil, de fiecare dată, alte păsări ne dor, ne ademenesc alte fire de iarbă, ne strigă sub linişte ori sub liniştire alte flori în/din copaci. Însă, mai ales, parcă totdeauna alte şi a ...