Campania preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron, de atragere a statelor est-europene de partea sa, în lupta pentru limitarea efectelor detaşării muncitorilor, în baza Directivei 96/71/CE, a fost subiectul fierbinte al săptămânii care tocmai se încheie. Macron a înregistrat şi succese, dar şi eşecuri, în condiţiile în care ţări din grupul de la Vişegrad (Cehia şi Slocavia) susţin iniţiativa Franţei, iar Polonia o dezaprobă.
Joi, la Bucureşti, Emmanuel Macron declara că Uniunea Europeană riscă să se destrame dacă nu se va găsi o soluţie pentru criza creată, în ţările bogate, printre care şi a sa, de aceste detaşări ale muncitorilor din Europa de Est... Înainte să vină în România, şeful statului francez se întâlnise, la Salzburg, în Austria, cu cancelarul Christian Kern, cu premierul ceh Bohuslav Sobotka şi cu preşedintele slovac, Robert Fico. Toţi aceşti oameni de stat căzuseră de acord asupra unor măsuri generale de adoptat pentru a limita pierderile cauzate economiilor dezvoltate de detaşarea muncitorilor est-europeni.
Dorinţa declarată a lui Macron, încă din campania sa electorală, este ca durata detaşării unui muncitor dintr-un strat membru al UE într-un al stat, în baza Directivei 96/71/CE, să fie limitată la 12 luni dintr-un interval de doi ani. Încă de pe atunci, candidatul la cea mai înaltă funcţie din Franţa i-a avertizat pe liderii statelor membre din Europa de Est că detaşările îi lasă fără locuri de muncă pe cetăţenii din „vechea Europă”.
De ce îi deranjează atât de tare pe francezi detaşarea muncitorilor? Să presupunem că o societate din România îşi detaşează un muncitor în Franţa. Omul va trebui să primească cel puţin salariul minim din statul în care lucrează, dar asigurările sociale şi impozitele pe salariu le va plăti în România, la nivelul impus de legislaţia românească. Asta, cu toate că în Franţa, ţară mai bogată decât România, nivelul contribuţiilor este mai ridicat. În baza acestui sistem, statul francez pierde pe mai multe paliere. Înainte de toate, pierde bani din cauză că nu-l poate impozita pe român aşa cum l-ar impozita pe francez. Apoi, din cauză că rata şomajului de 9,6 la sută (dublă faţă de România) s-ar menţine ridicată şi din cauză că mulţi angajatori preferă forţa de muncă mai ieftină, din Europa de Est. Totul, pentru că aşa permite o directivă pe care el o consideră, în forma actuală, “o trădare a spiritului european în fundamentele sale”.
Macron a ajuns chiar să îi dea drept exemplu pe polonezi.
“Munca detaşată conduce la situaţii ridicole. Credeţi că pot explica oamenilor din clasa mijlocie franceză că firmele au închis fabrici în Franţa ca să meargă în Polonia pentru că e mai ieftin, iar în Franţa firmele angajează polonezi plătiţi mai prost? Acest sistem nu funcţionează corect", a declarat Macron. În replică, prim-ministrul polonez, Beata Syzdlo, a respins clar proiectul cu care Macron a venit în Europa de Est şi a declarat că statul pe care îl reprezintă nu va susţine limita perioadei de detaşare, de vreme ce o astfel de măsură nu ar fi în interesul cetăţenilor săi.
La Bucureşti, preşedintele Klaus Johanis a adoptat o atitudine ceva mai nuanţată.
„Trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt. Există pe de-o parte o mare nemulţumire în Franţa că sunt lucrători care aparent încearcă mai degrabă să eludeze sistemul decât să se încadreze în sistem, pe de altă parte putem să observăm că există foarte mulţi oameni în Europa de Est, de exemplu în România, care vor să lucreze în Spania, Germania, Franţa. Dacă situaţia este aşa, este foarte clar că trebuie să îmbunătăţim această Directivă“, a precizat Klaus Johannis.
Dar pentru că Macron căuta sprijin pentru un proiect, Johannis a discutat şi despre modalitatea în care Franţa ar fi de folos României, sprijinindu-i aderarea la Schengen. Ambele proiecte rămân în stadiul de discuţie, la nivel înalt.
