Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) când ai văzut că nu mai am cuvinte
şi stau pustiu la margine de sat,
m-ai dat POET de suflet la UITARE,
de SUFLETUL CUVÂNTULUI m-ai dat (!)!
(!) și stau şi tac, şi tac şi stau... cum tace
şi stă-n salcâm NIMICUL şi îmi dă
TOT ce (n)-a strâns din viaţa mea prea lungă,
mai lungă decât moartea... ă! hă! hă! (!)
(!) și-mi dă, şi iau, şi simt că mi se umple
(încet, de tot) UITAREA cu NIMIC -
mai am vreo trei secunde-n buzunare,
şi-n ochi mi-i gol, şi-n inimă mi-i frig!
(!) mă strigă SATUL, vine să m-asculte,
să dau...!... dar ce, dacă nu am cuvânt?! -
dau LACRIMA mea plină de ONOARE
NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție
