Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ODATĂ și O DATĂ (7 Ianuarie 2004)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) era frig şi vânt şi zăpadă

cât poate ochiul şi gândul să încapă -

veniseră foarte mulţi oameni s-o plângă

şi s-o ducă la groapă (!)

(!) veniseră din sus şi din jos,

din satul ei, din satul meu, din alte sate -

se uitau la ea cum tace în sicriu,

cu mâinile şi cu picioarele legate,

de parcă i-ar fi fost cuiva frică

nu cumva să se ridice - deodată -

şi să spună: bine aţi venit, dragii mei,

hai să mergem în ogradă,

luaţi loc sub tei,

staţi la masă, lăsaţi lacrămile la poartă,

faceţi-vă semnul crucii şi amintiţi-vă

că mamele nu mor niciodată (!)

Citit 6549 ori Ultima modificare Marți, 12 Iulie 2022 23:45

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.