După ideea legalizării fondului clasei, pretext numai bun să crească cotizaţiile părinţilor devenite regulă tacită, ministrului Educaţiei i-a mai venit una.
Probabil într-o recreaţie dintre două creaţii de mesaje creţe pe Facebook, Remus Pricopie s-a gândit ce bine ar fi să nu-şi mai mişte părinţii fizicul până la şcoală. Să vadă cum fac copiii lor la găleată, la grădiniţa din Fileşti, de exemplu? Sau, când au totuşi toalete în şcoală, să-i vadă nesupravegheaţi cum fac de ajung pe internet în aceeaşi pronunţie, ba şi cu demonstraţie video? Ei, lasă... Mai bun ar fi un catalog electronic, un mizilic de aproape şase milioane de euro, prin care părinţii să fie ţinuţi la curent cu absenţele şi notele odraslelor fără să se mai obosească să afle unde-i şcoala...
Dar salariile într-un sistem asaltat doar de pensionari, ingineri şomeri, absolvenţi codaşi şi câţiva idealişti? Dar imprimante, toner, şi o ţâră de căldură în clase? Avize sanitare? Recorelarea programelor de învăţământ?
Fix internetul e acela care-i trădează ministrului activitatea susţinută. Pe site-ul ministerului observi că nici numele inspectorilor generali şcolari n-au mai fost actualizate de două mandate. La Galaţi, şefia ISJ e deţinută tot de Tania Bogdan, deşi actuala inspectoare generală, Laura Marin, s-a grăbit să laude implementarea catalogului virtual.
Nici măcar inspectorul general şcolar al Bucureştiului n-a fost actualizat, fiind menţionat tot Cristian Alexandrescu, plecat din mai anul trecut de la conducerea ISMB.
Păi, dacă ministrul nu vede cinci străzi mai departe cine îi este subordonat, normal că vrea catalog electronic, să poată da un zoom ca să afle cu cine lucrează în sistem.
Corijenţă la competenţă