Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Ieri la prânz, în elegantul foaier al Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, a strălucit şi la noi un strălucit regizor şi scenarist român de teatru şi film. Nu în fiecare zi ai parte de astfel de întâlniri! O ediţie specială a Salonului Literar „Axis Libri“, de data aceasta în colaborare cu Teatrul gazdă, a fost prilejuită de lansarea cărţii „Împotriva uitării”, scrisă de cunoscutul artist Alexa Visarion.

Pe foarte-foarte scurt, un regizor mitic de film (cotăm măcar „Înghiţitorul de săbii”, „Năpasta” sau „Înainte de tăcere” – ambele după Caragiale), înfiinţa primul teatru independent bilingv din România, Teatrul româno-american „Eugene O’Neill”. Câştigător de burse Fulbright, profesor invitat să predea teatru sau film la universităţi din Los Angeles, New York sau Boston, în Texas, din California, Dallas şi Milwaukee, onorat cu Ordinul Naţional ,,Serviciul Credincios’’ în grad de Cavaler, membru al The Association for Theatre Higher Education – SUA. A montat în SUA Shakespeare şi Cehov. La cei doi, vorbind despre esenţe, ieri îl adăuga pe Caragiale. 

Întâlnirea a fost moderată de dr. în Teatrul Tamara Constantinescu (actriţa urma să joace duminică în „Năpasta”) şi de către Dorina Bălan, şef de secţie în cadrul Bibliotecii. O intervenţie profundă a profesorului-prozator Theodor Parapiru l-a mişcat pe oaspete, care l-a salutat „plecat”!

Autorul a vorbit despre ideile cărţii care în peste 300 de pagini, scoasă anul acesta la Editura Ideea European, sub egida ICR care, în 25 de capitole independente, adică o carte care poate fi începută de la oricare dintre acestea, este o provocare la reflexie contemporană pentru generaţii diferite. O carte despre actori români li străini şi dramaturgi mari cu care autorul a avut şansa să lucreze sau să-i întâlnească, o carte despre idei. La lansarea cărţii, în octombrie, la Muzeul Naţional al Literaturii Române, el a omagiat şi pe unul dintre uriaşele talente despre care a scris în carte, Olga Tudorache. Marea actriţă avea să plece chiar în aceeaşi seară…

Regizorul a mai amintit că el împlineşte 40 de ani de la primul film turnat  („Înainte de tăcere”), 50, de la urcarea, student fiind, pe scenă, şi tot atâţia de la nuntă şi a evocat copilăria sa nefericită: „Mi-am cunoscut tatăl la şapte ani” – fără judecată, părintele a zăcut prin temniţe comuniste, ca fost membru de partid istoric, 15 ani! Plin de forţă la cei 70 de ani, a făcut un apel la responsabilizare şi simţire, emoţie. Altfel, „trăim între job-uri şi supermaket”, ceea ce înseamnă de fapt „supunere”, nu trăire!

Citit 566 ori Ultima modificare Joi, 07 Decembrie 2017 18:23

Lasă un comentariu