"De ce trebuie să avem întotdeauna, dar ab-so-lut întotdeauna, gaz-injectoare la noi, copii?" - îi întrebă doamna învăţătoare Tweedshire. "Pentru că, doamna învăţătoare, aşa trebuie să ne protejăm corpul de frig, dar să nu împiedicăm razele soarelui să ne intre în flamuri", răspunse tocilara clasei. Pe deasupra, trecea un nor mai întunecat ca de obicei şi clasa începu deodată să plângă. "Perfect, bravo, Percy!" - încercă doamna învăţătoare să le mai ridice moralul, dar, se vedea, avea şi dumneaei faţa udă. "E adevărat, doamna învăţătoare, că acum trei sute şi ceva de ani oamenii îşi acopereau tot corpul cu haine?" - întrebă chiar acum nesimţitul de Ollye. Acesta-i întotdeauna pus pe întrebări tâmpite, dar, spre surprinderea noastră, doamna dădu grav din cap. "Ei, copii, pe vremea aceea asta era ceva absolut obişnuit! Şi, poate că n-o să mă credeţi: pe atunci, casele nu aveau tavan transparent, iar cele mai multe habitaturi erau aşezate unul peste altul. Noi, care depindem de fotosinteză, suntem rodul unei minunate inginerii a grefelor, din acea perioadă, deja cu foarte puţine resurse de hrană. Iniţial, se descoperise înlocuitorul ideal pentru epiderma arsă, "flamurile-clorofilă". Şi, dacă tot înlocuiau ceva cu altceva, de ce să nu facă noua piele, fotosensibilă, şi FOTOSINTEZĂ, pe fondul distrugerii aproape totale a florei Pământului? Sigur, pădurile de cactuşi păstrate încă în unele zone, tot plante sunt…".
Ally e o obraznică, Ally iar a venit cu un animăluţ de companie. Noi nici nu ne putem permite aşa ceva. E un şobolan de companie încă zglobiu, deci procurat de curând din Zona Aridă Verzuie. Acum, aici în East Side plouă şi apa întunecă şi mai mult lumina slabă a zilei. Eu cred că e ceva tot legat de războiul acela meteorologic cu ruşii, de care tot zice tăticul. Numi în Zona Verzuie, din Marolybia, Mozambic, se mai găsesc şobolănaşi. Alte specii, normal, au dispărut, însă dtrăguţii (cine nu şi-ar dori unul?) se înmulţesc repede-repede şi apoi se mănâncă natural între ei. În Zonă, ca şi la americani, oamenii consumă nu ca noi, raze, ci, învechit, tot ca pe vremuri, hrană biologică: furnici, melci limaxi, viermişori, musculiţe. Sper că Ally i-a pus şobolănaşului zgarda aia magnetică, ca să nu ne muşte de tot. Dar la noi o să moară, că îi dăm să mănânce frunzuliţe de Spin, Ciuma-apei şi alte-alea. Tata zice că va fi război: Marolybia ne acuză că poluăm: nu numai noaptea, dar şi pe ceaţă, flamurile noastre transformă lumina în oxigen şi elimină CO2, ca pe nişte pârţuri. Doamna spune că nu, da´ ea i-atâta de bătrână, c-ar trebui s-o datăm cu C14!
Ilustrație de Victor Cilincă
