Cine nu a auzit de Mihai Ochiu, Bogdan Stancov, Nica Zaharia, Velu Talpeş, Daniel Bordeiu sau Ciprian Postolache? Iar când aceştia cântă împreună, e clar că rezultatul înseamnă muzică bună.
Acum trei ani, s-au reunit sub numele de „Strada Mare”, „pentru că în fiecare oraş există câte o Stradă Mare, iar cine a trecut pe ea - sau prin ea - ţine minte”, spune Mihai Ochiu, liderul trupei.
Sensul metaforic al afirmaţiei vine din faptul că, în trei ani, componenţa formaţiei s-a mai schimbat, Nica Zaharia, de pildă, acum locuieşte la Bistriţa, dar va face parte mereu din „Strada Mare”, la fel ca şi Daniel Bordeiu care, pentru o perioadă, este plecat din ţară.
Nimeni nu poate spune acum unde va duce această „Strada Mare”, însă cu toţii îşi doresc ca drumul să fie cât mai lung: „Noi vrem să nu aibă final şi, chiar dacă unul pleacă, altul vine, sperăm că brandul va rămâne, indiferent de schimbări. Asta înseamnă că am fondat o Stradă Mare care sperăm să dăinuie”, mai spune Mihai Ochiu.
Folk, country, rock-pop, un amalgam de muzică bună cântă gălăţenii noştri: „Avem trei chitări acustice şi o clapă, în plus, toţi suntem şi vocalişti. Fără să ne dăm seama, cred că una dintre condiţii este ca toţi cei ce intră în trupa noastră să fie buni vocalişti, e condiţia primordială.
După aceea vine partea instrumentală – stilul se poate adapta, se poate îmbunătăţi, dar când e vorba de voce, dacă nu o ai de la Dumnezeu, fără ea nu se poate”.
Ce cântă „Strada Mare”? Tot Mihai Ochiu explică: „Unele melodii sunt compuse în grup, dar, în general, fiecare vine cu piesa lui, cu simţirea lui şi, după aceea, îi dăm o formă, o lucrăm până când credem că o putem prezenta publicului”.
„Dacă e bine primită, o mai cântăm, ce doreşte publicul asta facem. Avem o sală de repetiţii în Galaţi – «Strada Mare» nu înseamnă numai ce se vede pe scenă, înseamnă şi un studio în care înregistrăm, Leonard Ambrozie îşi face treaba foarte bine”.
„Strada Mare” s-a format dintr-o întâmplare şi a avut primul spectacol la Galaţi, după care au urmat recitaluri la Baia Mare şi Reghin, la festivaluri folk, apoi concerte:
„Au început, bineînţeles, şi gândurile de albume. A apărut primul single, «Diligenţa CFR», care a fost într-un tiraj mic, a urmat un al doilea single de iarnă, pe care «Viaţa liberă» l-a distribuit cititorilor săi şi a fost bine primit”.
„Am mai cântat la Brăila, după care am cântat în deschiderea Festivalului Folk You, ceea ce pentru noi înseamnă o mare realizare: o consider cea mai bună manifestare de gen şi, totodată, încununarea rezultatelor de peste an a fiecărei trupe participante”.
„Am văzut nişte profesionişti desăvârşiţi – vorbim aici de organizare, de sunet, de participanţi, dar şi despre publicul de excepţie. Vor urma concerte într-un turneu de promovare a viitorului album, în Moldova – Bacău, Suceava, în fiecare week-end vom fi în alt loc”.
„Pentru că avem fiecare şi o altă meserie, ne strecurăm şi ne adaptăm programul ca să avem timp pentru muzică. Piesele trebuie cântate cât sunt proaspete, pentru că atunci le simţim cel mai bine”.
Membrii trupei se cunosc de ani buni: „Pe Nica o ştiu de când era elevă în clasa a X-a, pe Bogdan de când era în primul an de facultate, pe Ciprian şi Daniel cam tot de atunci, iar pe Velu Talpeş din liceu. Noi, băieţii, suntem toţi absolvenţi de LVA şi atunci sigur că ne ştim de ani. Ne e bine împreună”, mărturiseşte liderul trupei.
La întrebarea: „Se poate trăi în România anului 2011 din muzică?”, Mihai Ochiu răspunde: „La nivelul unde suntem noi acum, categoric nu. La nivelul la care sunt colegi de-ai noştri, pentru că, într-un fel, suntem în aceeaşi barcă, zic că ar mai trebui făcut ceva ca să se poată trăi, efectiv, din muzică. Depinde de pretenţiile pe care le ai de la viaţă: unul se mulţumeşte cu mai puţin, altul vrea mai mult”.
Atuul cel mai mare al membrilor trupei „Strada Mare” este „dorinţa de a cânta la o vârstă la care alţii au uitat demult că a cânta poate fi o plăcere”.
„Alţii au dezertat demult de la gândul acesta şi de la plăcerea asta. Ne simţim bine aşa, nu ne e teamă de nimic, nu avem nimic de pierdut”. Doar de câştigat, adăugăm noi: fani, bucurii şi amintiri frumoase.
