Cele cinci reprezentanţii după texte Ionesco din Festivalul Naţional de Comedie, dar şi teatrul absurd, în general, au făcut ieri subiectul discuţiilor din cadrul unei mese rotunde.
Din start, invitata specială la Colocviul „Eugène Ionesco”, doamna Marinela Ţepuş, teatrolog, director al Teatrului „George Ciprian” Buzău, s-a delimitat de „ideea aberantă” a fiicei autorului de a nu dori să-l omagieze pe acesta în România, în anul Ionesco.
Teatrologul a trecut în revistă reprezentaţiile din festival. „Primul mi s-a părut că a avut multe „mălăisme”, însă nu s-a îndepărtat de piesa originală. „Lecţia” de la Chişinău a fost cea mai apropiată de litera textului, dar nu ştiu dacă a fost şi cea mai atrăgătoare pentru public, poate şi pentru că a avut o sexualitate dusă la extrem”, a spus invitata.
Spectacolul „Lecţia” în viziunea lui Ţino Geirun, jucat odată de trupa din Galaţi, a doua oară de artiştii din Viena, a pus în discuţie când importanţa actorului, când pe cea a regizorului.
Spectatorii care au vizionat ambele reprezentanţii au spus că, deşi Ţino Geirun a stat în spatele celor două „Lecţii”, ei au văzut două spectacole.
„Teatrul nu înseamnă nici decor, nici ecleraj, teatrul înseamnă actor. În plus, cred că în România nu se pune accent pe regizor, ci pe efectele scenografice”, a găsit explicaţia însuşi regizorul, prezent la colocviu.
Teatrologul Marinela Ţepuş a ţinut să pună în lumină munca regizorului: „În general, oamenii vin să îi aplaude pe actori, nu pe regizori. Şi nu de puţine ori tot actorul e amendat pentru ce îl pune să facă pe scenă regizorul.”
Colocviul „Eugène Ionesco”, din ultima zi a Festivalului, a însemnat şi un fel de bilanţ al manifestării de la Galaţi. Unii au apreciat organizarea întregului festival în jurul unei teme – de data aceasta Ionesco -, alţii au pus pe tapet câteva din întrebările publicului: se mai râde la Festivalul de comedie? Şi mai este festival ceea ce se întâmplă?
