Cartea, apărută la Editura Axis Libri, 2018, pune în lumină literatura practicată de un mare număr de confrați de breaslă, ceea ce înseamnă pentru cititor un real serviciu în cunoașterea de la o sursă credibilă a tabloului literar, în principal, gălățean, al momentului. O atenționare a autorului, plasată pe ultima copertă a cărții, spune totul despre atitudinea sa față de volumele și scriitorii despre care a scris. „Ceea ce veți descoperi în această carte sunt câteva „cronici de bună întâmpinare”, scrise de-a lungul anilor, nu din „pornirea” de a critica volumele confraților mei, ci din dorința de a le mediatiza sui generis, deoarece, veți vedea, toate merită viață lungă în Paradisul cărților.” Nu trebuie să se înțeleagă de aici că Ion Manea nu-și demonstrează și calitățile critice de fin și drept observator în cazul lucrărilor, 54 la număr, care i-au atras atenția. În prezentarea volumului vom recurge la exemplificări, citate, care să justifice atât valoarea numelor selectate, cât și, implicit, pe cea a operelor. Vom face, poate, astfel un serviciu cititorilor dornici să cunoască mai bine literatura gălățenilor. Să ne oprim, așadar, asupra câtorva scriitori.
Cartea lui Viorel Dinescu, „Clipa îndoielii”, îi oferă lui Ion Manea prilejul de a vorbi despre „unul dintre cei mai importanți poeți ai noștri”. „Și, dacă nu este astfel perceput peste tot și de către toți, – continuă autorul „Raftului cu prieteni” – s-a întâmplat pentru că el s-a prins temeinic și cu folos de trena cu diamante misterioase și fermecătoare a Matematicii și n-a avut nici curajul și nici dorința de a se desprinde și de a da Dunărea provincială și de la margine de țară pe mirajul Dâmboviței acaparatoare și excesiv suverane.” Iar incursiunea în adâncimea universului liric al autorului prezentat continuă, pe cât de elegantă, pe atât de exactă, de inspirată.
Volumul lui Corneliu Antoniu, „Căutătorul de nisip”, este conturat exact chiar de la începutul prezentării: „O antologie de circumstanță aniversară alcătuită cu neasemuită atenție, respect și iubire de către un grup de prieteni adevărați ni l-a readus într-o surprinzător de proaspătă lumină pe Corneliu Antoniu, Poetul. Nu pentru că el, Poetul, n-ar mai fi fost atât de prezent printre noi cum a fost mai prin tinerețe și mai dintotdeauna, ci tocmai pentru că această prezență îmbrăcase în ultima vreme parcă prea copleșitor (și pentru el și pentru cei din jur) imaginea civismului pus cu strășnicie în slujba intereselor scriitorilor Galațiului, Brăilei, ai Dunării de Jos (și nu numai), sub emblema, tot de el ferm desenată, a filialei zonale a U.S.R., al cărei președinte este.” Cât despre antologia prezentată, ea este definită drept: „esență a esențelor, reîntrupare a tot ceea ce este mai frumos din întreaga frumusețe a poeziei lui Corneliu Antoniu.”
Cronica la cartea lui Victor Cilincă, „Das Mioritza Reich”, este intitulată, foarte inspirat, „Jocul de-a România”. „Dintre toate scrierile sale epice (...) pare și cea mai reușită, atât din punctul de vedere al subiectului abordat, cât și din acela al modului de tratare, ceea ce ne determină să credem că romanul (pentru că este vorba despre un roman) are toate șansele să se înscrie printre acelea, din păcate foarte puține la număr, care să se ia în considerare ca reușite de vârf ale genului la nivel național,” precizează Ion Manea, continuând: „Despre „Das Mioritza Reich” se va scrie (ar trebui să se scrie) mult și s-ar cuveni a veni multe premii spre această scriere care se află la limita unor genuri, romanul putând fi foarte bine unul istoric, unul SF sau unul eseistico-filosofic, dar, și mai bine, unul în care autorul, printr-o originală și reușită rețetă, a luat exact cât trebuie din fiecare din aceste genuri în parte.” Și încă un scurt citat, pentru a-l invita pe cititor la lectură: „Tema romanului este simplă, dar total derutantă. Ce s-ar fi întâmplat cu România (cu Europa și cu lumea), dacă țara noastră s-ar fi situat în tabăra adversă, adică alături de Puterile Centrale, în Primul Război Mondial?”
Cronica la cartea Katiei Nanu, „Registrul de gardă”,începe abrupt și incitant: „Sunt doar două prozatoare autentice și de vârf în Galați: Violeta Ionescu și Katia Nanu. Ele sunt și puțin câte altceva, prima, poetă, iar a doua, de asemenea, poetă (pentru copii) și, în plus, dramaturg, dar ele s-au impus în literatura de la Dunărea de Jos cu titlurile a câtorva romane ce – fără a exagera prea mult – se înscriu firesc pe linia atât de modernă și de fructuoasă deschisă simbolic (și nu numai) de Hortensia Papadat-Bengescu. Poate mai puțin Violeta Ionescu, ea s-a aruncat cu pasiune în brațele sigure ale romanului istoric, dar Katia Nanu, cu prisosință, prin reușita trilogie epică, conturată doar într-o jumătate de deceniu, prin romanele consecutive „Paso doble”, 2007, „Puzzle cu Vasile”, 2011 și „Registrul de gardă”, 2012.”Despre cartea recenzată se precizează: „...este o poveste atât de actuală prin tematică, personaje și substanță epică și atât de bine întocmită prin clasica tehnică a unității de timp și spațiu, încât ar putea fi percepută ca o „fotografiere” la zi a Galațiului strict contemporan sau, mai pretențios spus, ca o adevărată paradigmă a realității sociale, politice și culturale de aici și acum.”
Mai notăm prezența în carte a scriitorilor Constantin Vremuleț (prin cărțile „Evadări ratate” și „După Pharsalos”), Violeta Ionescu („Misterele Galaților, povestiri aproape adevărate”), Sterian Vicol(„Memoria lui Femios”), Zanfir Ilie, Ion Zimbru, Virgil Nistru Țigănuș, Nicolae Oancea, Cătălin Negoiță, A. G. Secară, (de asemenea, cu o carte despre autorii locului: „Scriitori gălățeni pe înțelesul tuturor”), Ion Trif Pleșa, Coriolan Păunescu, Angela Ribinciuc, Octavian Mihalcea, Ghiță Nazare, Săndel Stamate, Mihai Vișoiu și mulți alții.
