* Primul colocviu gălăţean de acest fel * Rushdie, pus la punct * Prezenţe gălăţene la GAUDEAMUS *
Genul de dezbatere ca aceea de joi din cadrul Salonului literar „Axis libri” al Bibliotecii „V.A. Urechia”, sub genericul „Cine suntem şi ce scriem?”, lipsea societăţii culturale gălăţene, aşa cum lipseşte un loc de întâlnire al scriitorilor: nici filiala Galaţi – Brăila a Uniunii Scriitorilor din România (USR), nici Societatea Scriitorilor „C. Negri” nu au sediu, iar de o Capşă literară nu poate fi vorba…
Din păcate, deşi a fost, ca de obicei, multă lume la colocviul anunţat de bibliotecă, au lipsit mulţi dintre scriitori, poate şi prin faptul că scrisul este un act unilateral în prima fază. Iar subiectul discuţiei, atins abia în ultima parte a unei întâlniri greu de uitat, a rămas, desigur, deschis…
Tonul polemic, intervenţiile, intervenţiile la intervenţii, patosul, informaţiile vehiculate, au făcut, vorba ceea, „toţi banii”! Mai venim şi altădată…
În deschidere, pictorul amator Alexandru Dănilă, de la Universitatea „Danubius”, şi-a vernisat mica expoziţie de grafică: linii plăcute, sigure, portrete de tinere văzute doar din faţă. Probabil vom mai auzi de el.
Duios, polemica trecea…
Nefericită ideea moderatorului evenimentului, scriitorul Teodor Parapiru, de a deschide discuţiile despre intimitatea artistului cu o filipică la adresa Uniunii Scriitorilor, care a trecut, ca şi România, prin alegeri, deşi la adunare participau câţiva membri ai Uniunii care se puteau simţi penibil la unele afirmaţii mai tăioase.
Lezat s-ar fi simţit şi celebrul scriitor Salman Rushdie, pe care profesorul Parapiru, cârcotaş, l-a taxat drept „un exemplar imbecil de laureat al Premiului Nobel” doar pentru afirmaţia scriitorului că nu cunoaşte despre România decât mitul lui Dracula şi pe Nadia. Urmărit de condamnarea la moarte dată de Khomeini, Rushdie a fost „executat” abia joi de profesorul gălăţean...
De fapt, aşteptând să ne bată editorul la uşă, să vină criticii de la Bucureşti la Galaţi, pe banii lor, să ne traducă străinii care n-au auzit nici de Nadia, să pogoare Premiul Nobel singur-singurel în Ţiglina şi să se mai documenteze Rushdie în loc să scrie, rămânem dracului şi în continuare nişte iluştri necunoscuţi. De altfel, de faţă erau cel puţin trei scriitori publicaţi în străinătate, care ar fi putut să ne vorbească despre „secretul” reuşitei lor…
Scriitorul Aurel Stancu s-a declarat chiar nemulţumit că s-a schimbat macazul temei anunţate încă din start. Aferim! De altfel, Stancu a venit cu o întrebare mai grea decât „de ce scriem?”: „de ce publicăm?”; la care, evident, n-a mai ajuns timpul pentru răspunderi. „Personal, mă aşteptam la altceva”, a punctat scriitorul Dan Plăeşu.
Dar, una peste alta, ideea de a vorbi deschis, la aceeaşi masă, despre orice, se potriveşte şi democraţiei, şi talentului… retoric. Astfel, cei de faţă s-au plâns de sărăcia scriitorilor români, de lipsa de bani pentru publicare, dar şi a unor editori adevăraţi care să-l sfătuiască pe autor (înainte de Revoluţie, ca şi înainte de război, se aştepta chiar şi ani ca să fii publicat), de preţurile prohibitive pentru scriitori la standurile de la târgurile de cărţi din Capitală, că revistele din Capitală nu ajung în provincie şi viceversa, că nu există o librărie care să aibă un stand cu scriitori gălăţeni şi despre altele.
Au fost date joi definiţii cu totul şi cu totul poetice nevoii de a crea, au fost şi definiţii exacte ale „febrei” de a scrie cărţi. Mai puţin câte ceva din experienţa actului de creaţie, de la poziţia pentru scris la reluarea pasajelor deja scrise ieri ori cum se păstrează emoţia pe parcursul unui roman întreg.
Am aflat şi niscai ştiri, chiar bune: de pildă, la Târgul de carte GAUDEAMUS a fost prezentă Editura „Axis libri”, a Bibliotecii, cu autori gălăţeni care altfel n-ar fi putut visa să ajungă acolo singuri: criticul A. G. Secară sau scriitoarea Violeta Ionescu!
Scriitorul Petre Rău, tipărit şi în Italia, a ajuns tot acolo, dar prin editura bucureşteană „Vinea”. Se poate!
Poeta Angela Baciu, cea care a scris procesul verbal al şedinţei de alegeri a conducerii USR din 23 noiembrie, a oferit cifre exacte legate de vot, diferite de cele citite în presă.
Iar scriitorul Dan Plăeşu a explicat celor deranjaţi de pensiile celor înscrişi în USR, că jumătatea de pensie oferită scriitorilor din Uniune se datorează impozitului pentru drepturile de autor şi celor doi la sută din valoarea cărţilor pe care editurile le achită prin timbrul literar.
E drept, impozit plătesc şi cei care nu sunt membri USR, observa altcineva. Dar colocviul a fost despre creaţie şi ar merita să fie continuat, mai pe larg.
