Ceva nou sub soare

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(învăţătură pentru mai târziu)

Mama mea, la moartea mamei sale, s-a-mbrăcat frumos şi a tăcut;

şi mergea de acolo până acolo, printre vii cu lacrimi şi trecut.

Mama ei stătea pe pat întinsă, uite-aşa, cu capul spre apus -

încă nu venise cu sicriul un creştin tâmplar, deştept din sus.

Un pahar cu vin, un fir de pâine, oameni mulţi, tristeţe, pregătiri…

Singuri într-un sat - eu şi bunica după uşa ochilor subţiri.

A venit creştinul cu sicriul - când şi cum şi unde…nu mai ştiu…

O aud pe mama: hai, băiete, pune-o pe bunic`ta în sicriu!

Mai apoi în cimitir s-aude dinspre casă clopotul cum cheamă…

şi-o aud pe mama cum rosteşte doar atât: mergi sănătoasă, mamă!

Citit 527 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.