* Spaţiul balcanic a permis osmoza tradiţiilor *
Un veritabil târg al tradiţiilor… povestite s-a desfăşurat joi în sala Mansardă a Centrului Cultural „Dunărea de Jos”!
Reprezentanţi ai etniilor din Galaţi - armeni, eleni, italieni, germani, turci, ucraineni, romi - au conferenţiat în faţa tinerilor elevi şi liceeni, despre tradiţiile lor. Consiliul Judeţului (CJ), în colaborare cu Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, a organizat această dezbatere, cu titlul „Tradiţii şi obiceiuri de primăvară în cultura minorităţilor naţionale”.
Joi, Laura Teodoru, de la departamentul de relaţii cu minorităţile a CJ, a moderat discuţiile, care ar fi putut altfel dura zile întregi, atât de multe sunt de povestit.
Anişoara Stegaru, şefa Secţiei Cercetare etno-folclorică a Centrului Cultural, a prezentat tradiţiile româneşti de primăvară şi două filme documentare pe această temă. Iată, de pildă de Dragobete, când „ereţii” de băieţi „vânează” fetele – „păsări”, fiind dată dezlegare la sărutat, hâtrii strigă de pe margine şi împunsături ca: „Io-te-te paralele/ Cum mărită mutele!”
Mărţişor cu fir… alb şi negru
Anişoara Stegaru a făcut paralele între unele tradiţii româneşti şi tradiţiile altor popoare. De pildă, de Lăsata secului, la noi se aruncă din vârf de deal roţi înfăşurate în cârpe arzând, aproape identic cu un obicei turcesc despre care o să scriem mai încolo.
Mărţişorul nostru arhaic era alcătuit din fir alb şi fir negru, numit şi „funia anului”, simbolizând anotimpurile extreme – vara şi iarna, viaţa şi moartea. Bănuţul legat, vechiul mărţişor, seamănă cu bănuţul turcesc…
Preşedintele comunităţii armene gălăţene, Bedros Aharonian, a spart gheaţa, relatând, printre altele, despre o zi specială, Lunea neagră, evocând trădarea lui Iuda, când se ţine post negru, nu se lucrează (e zi cu ghinion!), nu se îngenunchează.
Ortodocşii armeni încep Paştele seara, nu la miezul nopţii. Gustări tradiţionale de Anul Nou: nuci, migdale, stafide, alte fructe uscate, sugiuc armenesc (specialitate turcească - nuci fierte cu făină în must) şi pastramă, sărmăluţe din carne de berbec, halva armenească şi câte altele.
Dintre dansurile tradiţionale, notăm „dansul săbiilor”, celebru în lume după ce compozitorul Aram Haciaturian a compus un astfel de dans. Se observă influenţele turceşti.
Carnaval, pâinea rostogolită şi sărbătoarea mămăligii
O tânără reprezentantă a comunităţii elene a vorbit despre sărbătorile pascale. Un carnaval premergător începutului postului Paştelui îşi are rădăcinile în Elada Antichităţii.
Este cel mai lung carnaval – ţine trei săptămâni! În ultima noapte, oamenii ies mascaţi pe stradă, cântă şi dansează. Carnaval vine din latină şi înseamnă lăsare de carne, căci după petrecere urmează postul.
Preşedintele comunităţii elene gălăţene, Dimitrios Zamfiropol, îşi aminteşte că în perioada comunistă grecii din România nu aveau voie să iasă mascaţi pe stradă...
Gulten Abdula Nazare, preşedinta comunităţii turce, a făcut pe ecran prezentarea unor obiceiuri de primăvară. Pe 21 martie turcii sărbătoresc noul an.
La 6 mai, Hâdârllez este o sărbătoare câmpenească, când se sacrifică miei şi se prepară bucate tradiţionale, ca plăcinta cu brânză şi turtele. De pe un deal se prăvăleşte o pâine mare, rotundă. Dacă în vale va cădea cu faţa în sus, va urma un an bun.
Este concomitentă cu Sfântul Gheorghe, sărbătorită de creştinii din Capadochia.
Primăvara începe să fie sărbătorită încă din 20 februarie, cu o săptămână dedicată sărbătorii încălzirii apei, apoi o săptămână a încălzirii aerului, apoi săptămâna păsărilor care încep să vină şi apoi încălzirea pământului. Nevruz, similară Paştelui creştinesc, este o sărbătoare a înnoirii (din persană, „zi nouă”).
Clopoţeii căluşarilor sau zurgălăii colindătorilor noştri au un corespondent în clopoţeii turceşti aninaţi de ramurile înflorite, cu rolul de a alunga duhurile rele. „Mărţişorul” turcesc are firele din mătase alb şi roşu şi un bănuţ de argint care se poartă până apare primul copac înflorit. Firul este aninat în copac şi este spusă o dorinţă, iar bănuţul, păstrat pentru anul următor.
Se consumă, ca şi la armeni, şapte feluri de merinde: nuci, caise uscate, etc. din care dna Abdula le-a şi adus joi celor prezenţi, ca să guste.
Romii, după o robie de 500 de ani, s-au adaptat sărbătorilor româneşti, ne-a spus reprezentanta acestora, Viorica Gotu.
Dragobete, cea mai importantă sărbătoare, aduce şi cele mai multe peţiri. Fetele vor să nască la început de an şi dimineaţa devreme, pentru că, după tradiţie, astfel copilul „va ajunge departe”.
Domnişoara Vals ne-a spus că, la italieni, sărbătoarea Sfântului Iosif nu este una religioasă, ci a primăverii, şi durează de la 1 la 30 martie. Pe 7 martie, în provincia Constanza, există o sărbătoare a mămăligii – „polenta”.
Profesorul Vichentie Nicolaiciuc, preşedintele comunităţii ucrainene, ne-a vorbit despre sărbători asemănătoare cu ale noastre. Focurile de primăvară, răspândite în nordul Bucovinei, alungă iarna ca pe vremea tracilor.
De Sângeorz se pun pe stâlpi sau pe porţi pătrate tăiate din pământul cu iarbă şi crenguţe verzi de salcie sau mesteacăn la ferestre sau porţi, ca să apere casa de forţele răului.
Sunt doar câteva dintre cele ascultate joi, spre apropiere…
