* Transformare apei în vin *
De această dată, în pelerinajul nostru Îl vom însoţi pe Iisus Hristos pe cărările din Cana Galileii - aşezare în Ţara Sfântă unde Sfântul Evanghelist Ioan ne înştiinţează că a avut loc prima minune săvârşită de Fiul lui Dumnezeu-Cuvântul Întrupat.
Încă din primele zile ale activităţii publice a Mântuitorului, am primit mărturia a doi ucenici (vezi Ioan 1, 1-11) că Iisus Hristos este Mesia. „L-am găsit pe Mesia, Care Se cheamă Hristos”, îi spune Andrei fratelui său Simon-Petru.
În următoarea zi, când Mântuitorul îi cheamă la pescuirea minunată pe Filip şi Natanael (viitorul Apostol Barlolomeu), avem aceeaşi mărturisire: „Rabbi (Învăţătorule), Tu eşti Fiul lui Dumnezeu... Tu eşti Regele lui Israel”, spune Natanael adresându-se Mântuitorului.
„De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului (Ioan 1, 49), ne pune în temă Ioan Evanghelistul, anunţând semnele şi minunile săvârşite de Mântuitorul, Care este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.
Dincolo de semne şi cuvinte
Popasul duhovnicesc de astăzi este la Cana Galileii, acolo unde Fiul lui Dumnezeu a transformat apa în vin, ne relatează „Apostolul cel iubit al Domnului”. Prin această minune, Ioan Evanghelistul „ne introduce în realitatea de dincolo de semne şi cuvinte” (Andre Scrima) şi ne demonstrează dumnezeirea Fiului Omului care - prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu - Îşi arată slava cerească.
Astăzi la Cana Galileii (acum se numeşte Kfar Kanna), pelerinul dornic să călătorească pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos face un popas de suflet la Biserica Greco-Ortodoxă de la Cana Galileii, cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.
Cercetătorii spun că mirele despre care relatează Evanghelistul Ioan este viitorul Apostol Simon Zilotul, unul dintre cei 12 ucenici ai Mântuitorului, căruia i se mai spune şi „Canaanitul”.
Simon Zilotul nu este acelaşi cu Simon-Petru şi nici cu Sfântul Simeon, fratele Sfântului Apostol Iacov”, „ruda Domnului”, primul Episcop al Ierusalimului.
Cana Galileii este o aşezare situată nu departe de Capernaum, amintită doar în Noul Testament. Aici, Mântuitorul Iisus Hristos şi mama Sa, Sfânta Fecioară Maria, au luat parte la o nuntă. Reiese că era în a treia zi de la debutul activităţii pulbice a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
„Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii; şi mama lui Iisus era acolo. Şi a fost chemat şi Iisus la nuntă, precum şi ucenicii Săi. Şi sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: «Nu mai au vin…» Şi Iisus i-a zis: «Ce ne priveşte, femeie, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu încă nu a venit». Mama sa le-a zis slujitorilor: «Orice vă va spune El, faceţi!»”.
Din aceeaşi relatare reţinem că erau acolo 6 vase de piatră, „puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre”. Vasele de atunci nu mai sunt, însă muzeul Bisericii din Cana Galileii deţine două vase de lut asemănătoare celor de pe vremea Mântuitorului...
Şi Iisus le-a zis să umple vasele cu apă, după care i-a îndemnat pe cei care au adus apă: ”Scoateţi acum şi aduceţi-i nunului!” Mirat şi, oarecum, supărat, naşul spune: „Orice om pune mai întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pe cel mai slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum”.
Înţelegem de la Apostolul cel iubit al Domnului că Iisus Hristos a săvârşit în smerenie această minune; ştiau că în vase a fost apă doar cei care au umplut vasele.
La Cana Galileii este prima minune săvârşită de Fiul lui Dumnezeu, este prima slujire din activitatea Sa publică, socială şi arhierească, pe care o săvârşeşte fără să atragă atenţia.
Vinul de aici prefigurează sângele ce Îl dă Mesia pentru păcatele noastre nu la Cana Galileii, ci la Ierusalim. De aceea, El zice Mamei Sale: „Ceasul Meu încă nu a venit...”
Simpla Sa prezenţă, doar prin „cuvântul cu putere multă”, Fiul Omului (cum mai este numit Iisus Hristos) transfigurează apa în vin. Această minune ne duce cu gândul la Facerea lumii, când Dumnezeu a făcut cerul şi pământul, toate cele văzute şi nevăzute tot prin Cuvântul Său.
Deci, Dumnezeu lucrează în Duhul în lume prin Cuvântul Său, adică prin Fiul Său, pe Care L-a trimis în lume să ne cureţe de păcatul strămoşesc, să ne mântuiască, răscumpărându-ne păcatele prin Jertfa sângeroasă de pe Cruce.
La noi, la români, despre Nunta din Cana Galileii moştenim prin tradiţie o frumoasă priceasnă. La Cana Galileii, Însuşi Cuvântul Întrupat lucrează în Duhul Sfânt şi transfigurează materia.
Iisus Hristos la îndemnul Maicii Sale - în smerenie, fără zgomot, fără să atragă atenţia nuntaşilor - transfigurează materia, face apa vin. Arma Lui este cuvântul, rostirea şi rostuirea cuvântului în Duhul Sfânt.
„Vedem că unde ajunge Mântuitorul nostru Iisus Hristos vin mulţimile, nu mai este loc”, observa Înalt Prea Sfinţitul Casian. „Prin cuvântul Lui, cuvântul propovăduit cu puterea harului Duhului Sfânt - El transfigurează lumea, o înnoieşte. De aceea, Sfântul Evanghelist Ioan Îl numeşte pe Mântuitorul Dumnezeu-Cuvântul, fiindcă Cuvântul (Logosul) era din veci la Dumnezeu şi «toate prin El s-au făcut, şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor», ne relatează Evanghelistul Ioan. Cuvântul este viaţă şi este Duh. În Cuvântul Lui este cuvântul de viaţă dătător şi prin El învăţăm şi noi să fim oameni ai cuvântului...”
Prefigurarea jertfei de pe cruce
Astăzi, Cana Galileii se numeşte Kfar Kanna şi este locuită de musulmani, de iudei şi de creştini. Este situată în apropiere de Valea Asohis (Batauf), iar în actuala aşezare localnicii s-au mutat după invazia arabă, când vechea localitate a fost distrusă.
La Cana Galileii, acum sunt două biserici: una greco-ortodoxă şi una franciscană, iar pelerinii români sunt aşteptaţi cu dragoste frăţească la Biserica Greco-Ortodoxă din Cana Galileii, acolo unde Ortodoxia românească şi-a făcut simţită prezenţa prin ani. Există aici câteva donaţii româneşti de icoane.
De la Cana Galileii, tot pelerinul doreşte să se împărtăşească din vinul Domnului, cumpărând licoarea ce este folosită ca materie la Sfânta Taină a Împărtăşaniei.
În vremea Vechiului Testament, „pedagog către Hristos”, Dumnezeu ne prefigurează cele viitoare. Nunta semnifică legământul poporului ales făcut cu Dumnezeu, însă Fiul lui Dumnezeu va scrie Legea Nouă „pe tablele de carne ale inimii” poporului Său...
Spun Sfinţii Părinţi că prezenţa Fiului lui Dumnezeu la această nuntă „sugerează plinirea timpurilor mesianice”. Vinul prefigurează sângele Mielului jertfit pe cruce.
În Legea Veche, Domnul a făcut legământ cu poporul ales, a sădit vie şi a băut vin, cu bucurie. În vremea Noului Testament, Iisus Hristos este Mirele cel aşteptat, Care S-a căsătorit cu Biserica - Mireasa Sa - prin jertfa sângeroasă de pe cruce, care ne aduce viaţa veşnică.
Însă vremurile mesianice nu se împlinesc la Cana Galileii şi de aceea El îi zice Mamei Sale: „Încă nu a venit ceasul Meu!” (Ioan 2,4). La Cana Galileii, Mesia abia îşi începe activitatea publică, Îşi arată slava Sa, însă ospăţul mesiani se împlineşte la Ierusalim. Pentru că din dragoste, El a fost trimis de Tatăl în lume ca să o ridice din robia păcatului.
La Cana Galileii, cu smerenie, El însoţeşte cuvântul, „care este viaţă şi este Duh” - cu semne şi minuni. Pe Drumul Golgotei şi pe Cruce, Mirele Hristos dă „dota” Sa de sânge (Paul Evdokimov), Se Răstigneşte, Înviază şi Se Înălţă la Ceruri pentru noi. Ne-a trimis Duhul Mângâietor la Cincizecime, când are loc înfiinţarea Bisericii Sale şi care se va întări pe mărturia Apostolilor despre Învierea Sa. Prin Botez, ne-am născut noi din apă şi Duh Sfânt...
Şi până când iarăşi va Să vină cu slavă, să urmăm cu toţii îndemnul Maicii Sale rostit la nunta din Cana Galileii: „Orice vă va spune El, faceţi!” Să facem şi noi câte ceva pentru sufletele noastre prin fapte bune, nu doar să spunem cuvinte fade, precum cărturarii şi fariseii...
