Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Constantin Trandafir: "Constelația de aur a scriitorilor români", Editura "Pleiade" Satu Mare, 2020


Constantin Trandafir este, cred, cel mai important critic și istoric literar contemporan născut în aceste locuri, mai exact la Ivești, în urmă cu 81 de ani. A fost nouă ani profesor de limba și literatura română la liceul din Pechea, apoi s-a retras la Câmpina, tot ca profesor de românește, loc în care locuiește și în prezent. A colaborat și colaborează la numeroase publicații de profil. Dar, mai ales, scoate cărți despre marii autori care alcătuiesc literatura română. Volumul de față, "Constelația de aur a scriitorilor români", apărut la Editura "Pleiade" din Satu Mare, poate fi socotit, cu o metaforă tocită, drept o carte de căpătâi închinată marilor noștri înaintași în lumea literelor, poate chiar un adevărat manual de literatură română. Nu doresc ca aceste aprecieri să fie socotite exagerate, ele reprezintă strict adevăruri critice rostite de nume cu probitate profesională.

Editorul volumului, poetul și criticul Radu Ulmeanu, notează pe contracopertă: „Noua carte a cunoscutului critic literar Constantin Trandafir e una a accentelor axiologice aplicate operei unor scriitori români de primă mărime, cei ce au stabilit coordonatele de bază ale unei literaturi de la Porțile Orientului și care rămâne, cu toată poziția geografică, pe lângă originalitatea ei de necontestat, mereu ancorată și fidelă valorilor culturii universale.” Referindu-se la autorii din carte, despre care scrie Constantin Trandafir, editorul citat mai sus notează că sunt „scriitori ce s-au bucurat de-a lungul anilor de studii aprofundate și ample ale unor critici și istorici literari români și străini, de asemenea de primă mărime, încât cu greu se mai pot spune sau scrie prea multe lucruri noi despre ei. Este tocmai ținta ce și-a fixat-o autorul, găsind mai mereu un unghi insolit în abordarea unor capodopere care asigură literaturii române un loc mai mult decât onorabil în concertul valorilor pe plan mondial.”

Un excelent eseu critic, „Recunoașterea valorii”, semnat de autor, deschide cartea, textul căutând cumva să dirijeze corect atenția cititorului. ”Adevărat că există o dinamică a valorilor (operele mari sau importante reprezintă o valoare, o „încarnează”, valoarea se naște prin raportarea unui subiect la o operă), prin care se înțelege istoricitatea argumentelor estetice, a căror continuă înnoire ține de altitudinea lecturii. Operele purtătoare de valoare sunt longevive atât prin ele însele, dar mai cu seamă prin concursul receptării  mai proaspete și mai destoinice. Altfel spus, valorile suportă o revalorificare continuă care le întreține ființa. Valoarea durează atâta vreme cât este supusă unei resuscitări prin confruntarea cu „actorii sociali”; căci, repet, ea subzistă ca o relație între un subiect și o operă. Hotărât lucru, regenerarea gustului ține, imperios, de receptare (nu una oarecare, ci una reprezentativă pentru timpul în care acționează). De bună seamă, valorile nu sunt tabu și, la limită, e de preferat negația lucidă decât idolatria. Dar revizuirile cu orice preț și din pricini extraliterare sunt absolut contraproductive. De asemenea, ierarhizările aleatorii, confuzia valorilor constituie un mare prejudiciu adus culturii. Funcția valorizatoare presupune căutarea „sensului bun” (C. Noica), cu „simpatie pătrunzătoare” (Marcel Raymond). Nerecunoașterea valorii naște monștri.

Am reprodus masiv din acest cuvânt lămuritor semnat de Constantin Trandafir pentru că discutând despre valorile noastre literare perene se „ghicesc”, poate, firești luări de atitudine în apărarea acestora în fața unor detractori mari și mici. Cu aceste ziceri în minte, cititorul se poate apropia de această carte deosebită. Ea cuprinde 31 de studii critice. Însăși enumerarea titlurilor deconspiră, în parte, atitudinea, poziția, noutatea abordării temelor. Așadar, iată lucrările din volum: „Dosoftei, primul poet român”, „Grigore Ureche, primul narator cult”, „Miron Costin, începutul umanismului românesc”, ”Ion Neculce, întâiul povestitor artist”, „Dimitrie Cantemir, „Prinț al spiritului”, „Ion Budai Deleanu, Tiganiada și metaliteratura”, „Costache Negruzzi. Întemeietorul prozei românești moderne”, „Vasile Alecsandri, întemeietorul”, „B.P. Hasdeu, enciclopedistul”, „Titu Maiorescu, criticul nr. 1”, „Eminescu, „Cu gândiri și cu imagini”, „I.L. Caragiale. „Un om cât o lume”, „Ion Creangă. „Cultura populară a râsului”, „Ioan Slavici. Literatura și politica”, „Proteicul Al. Macedonski”, „Permanența poeziei lui George Coșbuc”, „G. Ibrăileanu. Lecția controversei”, „Octavian Goga, prorocul neamului”, „Hortensia Papadat-Bengescu. În partea dinspre Proust”, „Mihail Sadoveanu, permanenta fascinație a povestirii”, „Arghezi sau mișcarea poeziei”, „Efectul Bacovia”, „E. Lovinescu. Excelența criticului”, „Arta lui Rebreanu”, „Capodopera lui Mateiu I. Caragiale”, „Camil Petrescu și „Noua structură a romanului”, „Lucian Blaga. Orizonturi crono-spațiale”, „Clasicismul lui Ion Barbu”, „Mircea Eliade. Savantul și critica”, „Emil Cioran, paradoxalul prozator de idei”, „Românește cu Eugen Ionescu”.

Iubitorii literaturii române pot aprecia, fie și numai din citirea titlurilor de mai sus noutatea adusă de Constantin Trandafir în evaluarea critică a unor maeștri ai literelor. A defini succint locul fiecăruia în istoria literaturii naționale nu-i o întreprindere la îndemâna oricui. Și nu e vorba de a-l plasa într-o ierarhie, ci de a-l evoca valoric, de a-i defini specificitatea, modul prin care rămâne în conștiința artistică a neamului. Recitiți, vă rog, titlul cărții de față, ea se numește „Constelația de aur a scriitorilor români”, ceea ce înseamnă că autorul s-a apropiat de vârfurile marilor români care au produs opere literare, situate ele, însele, în rândul capodoperelor. De aceea ziceam la începutul acestor rânduri că lucrarea de care ne ocupăm poate fi considerată un veritabil manual de literatură română. Iar procurarea de către cei interesați a acestei cărți ar trebui să fie în atenția editurii.

O observație cumva alături de subiect: între preocupările criticului „exilat” la Câmpina se află și atenția acordată unor lucrări sau scriitori de-ai locului, din zona Galațiului, adică; or, observațiile lui Constantin Trandafir în aceste situații sunt mereu binevenite și valoroase chiar prin faptul că există. Nu înseamnă din zicerea de mai sus că ele exprimă neapărat laude la adresa respectivilor. Dimpotrivă. În numele acestor scriitori, care au beneficiat de opiniile pertinente ale acestei autorități critice, îmi permit să-i mulțumesc lui Constantin Trandafir.

De același autor:

- Dinamica valorilor literare (1983)
- Ion Creangă. Spectacolul lumii (1996)
- Permanențe literare românești (1998)
- Poezia lui Bacovia (2001)
- Efectul Caragiale (2002)
- Cititul cărților. Poezia (2006)
- Cititul prozei (2011)

Citit 624 ori Ultima modificare Joi, 29 Octombrie 2020 18:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.