Poezia cu care Gabriel Hodor ”și-a depășit o inhibiție și a avut curajul de a citi în cenaclu” (Tudor Neacșu) demonstrează că romantismul este în chiar structura interioară a ființei umane. Depinde doar de noi dacă o lăsăm să iasă la suprafață sau nu. În cazul autorului poemelor (probabil) temporar intitulate Gabrielei și Cum ar fi? romantismul se simte în fiecare vers. Cu influențe clare din Eminescu și cu unele întorsături și repetiții în stilul lui Macedonski, Gabriel Hodor ni s-a arătat așa cum e, într-un acces de sinceritate admirabilă. Versurile sale, alternând brusc între poezia populară și cea cultă, împletesc întrebări existențiale cu declarații de dragoste: ”Cum ar fi să știe omul ce îl paște peste zi? / Ar fi oare mai ferice, sau mai liniștit ar fi? / (...) / Cum ar fi să-ți vadă ochii zâmbitori și ireali? /... / Cum ar fi să îi sărute, printre norii boreali?” (Cum ar fi?). Aflat abia la început de drum în marea călătoriei a poeziei către cititorii ei, Gabriel Hodor e în plină căutare de formă, dovezi fiind rimele nu foarte bine alese pe alocuri și ritmul care șchioapătă în destul de multe rânduri, neprogramatic.
Cu toate aceste mici stângăcii care țin de perioada naivă a oricărui început, ne bucurăm de această nouă apariție și așteptăm cu interes evoluția domniei sale.
”Apreciez curajul de a veni cu poezie la cenaclu. Versul clasic este destul de pretențios, iar în cazul autorului din această seară atât ritmul cât și rima par, uneori, mai degrabă dibuite. Sentimentele există, ele sunt sincere, dar trebuie să beneficieze de versuri bine închegate, dacă poetul își asumă să scrie în vers clasic. Nu trebuie să renunțe la scris pentru că poate ajunge la performanță” (Tudor Neacșu).
”Sunt poezii de început de drum. Aplaud curajul de a ieși în față și de a ni le prezenta. Lucrurile se vor schimba în mod firesc. E o experiență care sper să dea roade” (Carmen Neacșu).
”Mă bucur de această apariție la cenaclu. Prima poezie (Gabrielei – n.r.) mi-a plăcut foarte mult. Au fost niște comparații care mi-au atras atenția. Felul în care se exprimă presară dulceață în versuri” (Narcisa Florea).
”Are talent nativ. Îmi place foarte mult felul în care se exprimă” (Liliana Hodor).
”Domnul Hodor trebuie să-și găsească propriul drum. E unul singur, iar acesta este autenticitatea. Căutând această autenticitate se va descoperi pe sine însuși. Nu există un ghid al devenirii. Deocamdată a făcut un pas în direcția corectă, venind înspre noi. E un lucru bun” (Tatiana Nona Ciofu).
Vineri, 20 noiembrie, de la ora 19.00, în direct pe pagina noastră de Facebook, citeşte Iulian Mardar.
