Constantin Frosin este oricând acasă în Franţa şi întotdeauna apreciat acolo. Ceea ce nu se întâmplă (încă) la el acasă şi în România. Din motive care ţin de mister şi inexplicabil, dacă nu cumva de absurd…
Adevărul este că, în aceste vremuri, ceea ce face Constantin Frosin nu reprezintă o ştire care să spargă pagina întâi a ziarelor sau ecranul televiziunilor comerciale.
Anul trecut, traducătorul, scriitorul şi universitarul Constantin Frosin a primit din partea unor instituţii de prestigiu din Franţa trei mari distincţii:
· Medalia de Argint conferită de Asociaţia Academică Arte-Ştiinţe-Litere din Paris,
· Medalia de Vermeille (argint plus aur) reprezentată de însemnele de Ofiţer al Ordinului Naţional Francez al Artelor şi Literelor,
· Medalia de Aur a Meritului şi Devotamentului Francez.
Le are acum acasă, alături de multe altele obţinute anterior, din partea unor instituţii de cultură, a Guvernului francez, dar şi a Uniunii Europene (Medalia Parlamentului European, primită în 1995 şi care mai este deţinută în România doar de academicianul Eugen Simion şi de poetul Mircea Dinescu).
Din partea României, mult mai puţine recunoaşteri, doar, cea mai importantă, obţinută în 2004, un ordin în grad de cavaler, din partea Ministerului Culturii. Dar nu aceasta este problema.
Cele peste 200 de cărţi publicate, la edituri din România dar şi din Franţa (din care 41 de autor, precum şi multe traduceri în franceză), sutele de articole apărute în presa din ţară şi străinătate, precum şi editarea cu forţe proprii a trimestrialului „Le Courrier International de la Francophilie” fac din Constantin Frosin o personalitate a lumii francofone, recunoscută internaţional şi apreciată ca atare.
Faptul că s-a stabilit la Galaţi şi nu în altă parte, că este profesor universitar gălăţean şi că în caseta tehnică a revistei sale ajunsă în toate ţările francofone este trecut Galaţiul ca adresă română, ar putea fi cu totul şi cu totul întâmplător. Ei bine, din fericire, nu este…
