Ce legătură este între Cimitirul "Eternitatea" din Galați și Opera din Viena? Sau un cimitir din Brno, Cehia? Sau insula grecească Tinos?
"Eu șed de mic acia, sunt din vecini, da´ n-am băgat de seamă că scrie-n piatră", ne mărturisea un bărbat care ne-a văzut fotografiind inscripția dăltuită pe o bordură din marmură albă, învechită, săpată poate cândva chiar de meșterul pietrar italian Vinante, sub gardul din plasă metalică al unui depozit de materiale de pe bulevardul Coșbuc, după ce treci de strada Tecuci. A trebuit să îndepărtăm praful, resturile vegetale și micile gunoaie, ca să putem citi un nume cândva respectat... De multe ori, nu vedem copacii din cauza pădurii! Pe bordura din marmură, lungă de vreo cinci metri, crăpată, e săpat: "GIUSEPPE VINANTE B-dul Take Ionescu No. 209" (desigur, după o veche numerotare a imobilelor).
Take Ionescu a fost legat de Galați, om politic conservator (județul Covurlui și Moldova erau tradițional conservatoare), jurist cu studii la Paris, a produs prima mare scindare a conservatorismului românesc, fondându-şi propriul partid. S-a remarcat îndeosebi în funcţiile de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ministru de Finanţe, fiind exponentul cel mai autorizat al diplomaţiei româneşti în perioada imediat următoare Primului Război Mondial. Cel mai mare orator român - poreclit chiar "Guriţă de aur", scăpat în copilărie de holeră, a murit... mâncând stridii, la Napoli.
Marmura cu inscripția-reclamă n-a fost curățată, ca să fie plasată în vreun birou de firmă care să își afirme astfel nobila vechime, sau dusă în vreo casă de om cu respectul istoriei, ori donată unui muzeu. Probabil că nimeni nu a întrebat despre această relicvă, care, într-adevăr, nu este nici vreun palat, dar "zice"...
Scriitoarea (inclusiv pe subiecte istorice) și cercetătoarea Violeta Ionescu își amintește că tatăl său i-a vorbit despre numeroase monumente funerare realizate în Cimitirul "Eternitatea" de italianul Giuseppe Vinante. Avem "Eternitatea", cimitir de port cosmopolit, ortodox, catolic, reformat etc., cândva și musulman, cu opere de artă în piatră precum într-un modest Père Lachaise local, care ar merita să aibă în multe locuri panouri lămuritoare, despre repauzați, dar și despre pietrari!
Emigrația italiană a adus și la noi constructori și meșteri pietrari excelenți, după Unirea din 1859. La exploatarea de piatră dobrogeană din comuna Greci, muncitorii și maiștrii pietrari italieni scoteau din carieră și fasonau până la două milioane de "cuburi" din granit pe an, metodic "repudiate" de asfalt în Galațiul recent. Și la Galați există o comunitate italiană, cu un trecut legat de construirea multor reședințe frumoase, solide, și a Tunelului, comunitate care are la "Eternitatea" un elegant monument pentru eroii Primului Război Mondial (morți în prizonierat, la austrieci, osemintele fiind însă mutate nu demult la București) și impozanta clădire a unui consulat, azi abandonat, pe aleea Gării.
Medicul gălățean Emil Popa scria pe blogul său bine documentat, "Lecția de anatomie a doctorului Popa", că la Galați au trăit și muncit meșteri pietrari precum acest Vinante, dar și Peppi, Rocco, Vicenzo Fattorini etc. Italieni - de altfel, și invectivul "venetic" vine de la curajoșii exploratori... venețieni de Ev Mediu.
Am întâlnit pe monumente din "Eternitatea" nume de pietrari precum Scutari, Renieris sau Hauser.
Pietrar austriac, angajat de un grec gălățean
Un monument simplu, dar elegant, svelt, din marmură neagră, a fost făurit de Eduard Hauser, "Maister petrar al Curţei I. şi R. Austriace. VIENA". Am aflat de la cercetătorul și analistul istoric Tudose Tatu că acest monument le-a aparținut cândva fraților Frigator, Dimitrie și Vasile, oameni de afaceri și mari filantropi greci. Dimitrie, cel care, printre altele, ne lăsa, generos, "Azilul de bătrâni căzuți în sărăcie" și îndemnul "Citește în fiecare zi registrul de polițe să nu cumva să se uite vre-o plată să pațescu rușine". După războiul de Independeță, și-a deschis birou în port, chiar lângă Bursa de Mărfuri - era ceva! Avea și bancă. Vasile, mare comerciant gălățean. Un Gheorghe Frigator a fost mare comerciant la Brașov. Și Hagi (probabil, fost hagiu, adică pelerin la Mormântul Sfânt). Pe procesulcomunismului.com, am găsit un alt Frigator, Mircea, fruntaş liberal, născut în 1888, la Galaţi. Fost preşedinte al Camerei de Comerţ, deputat, apoi senator PNL în legislaturile interbelice, arestat de comuniști în 1952, trimis într-un lagăr de muncă forţată, familia fiindu-i aruncată în stradă.
Despre beneficiarii de vechi monumente, dar și despre meșteri pietrari vestiți cândva, precum inovatorul Hauser, celebru nu numai în Austria, vom scrie și în continuare.
Istorie „bătută cu pietre” (2). Falimentat de înfrângerea din Primul Război Mondial
Foto 1, galerie: "Semnătura" austriacului Hauser. Foto 2: Monumentul Frigator, din marmură neagră
