Istorie „bătută cu pietre” (2). Falimentat de înfrângerea din Primul Război Mondial

Istorie „bătută cu pietre” (2). Falimentat de înfrângerea din Primul Război Mondial
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Scriam în episodul trecut despre "Maister pertrar al Curței I[mperiale]. și R[egale]. Austriece. VIENA", al cărui nume este săpat, discret, însă vizibil, în dreapta soclului unui monument din marmură neagră situat în zona istorică, "de patrimoniu", a Cimitirului "Eternitatea" din Galați, nu departe de intrare, pe partea dreaptă.

Acel Eduard Hauser (1840-1915) a fost "The master stone mason Eduard Hauser was the founder of the modern stone industry in Austria". Adică, în traducere, onorant pentru cimitir și pentru orașul nostru: "Maestrul pietrar Eduard Hauser a fost fondatorul industriei moderne de piatră din Austria", deci un întemeietor!

Am găsit aceste date de interes pe site-ul unei instituții "logodite" cu veșnicia: Cimitirului Evreiesc din Brno - cel mai mare oraș din provincia Moravia, Cehia, fondat în jurul anului 1000, cu peste 380.000 de locuitori în momentul de faţă.

Câte nu poți afla dacă îți stârnește curiozitatea un monument funerar precum cel de la "Eternitatea", unde noii proprietari au păstrat, din fericire, și inscipția pietrarului, așa cum era săpată și pe vremea comanditarilor, frații Frigator?

Nu prea există detaliu nesemnificativ, ci doar ochi nepăsători!

Un tânăr arhitect gălățean rezident în Berlin îmi măturisea nu demult că, deși trăise o viață pe (cândva) fermecătoarea și eleganta stradă Bălcescu (fostă strada General Berthelot), nu văzuse - nu băgase în seamă - până atunci frontoanele și podoabele interesante ale multor imobile, ale caselor păstrate ori lăsate să moară. Mă întreb din nou de ce nu se pun iarăși plăcuțe stradale cu numele străzii Bălcescu, precum au fost și înainte de ´89, pe care ar trebui menționat neapărat în paranteză numele generalului Berthelot, care ne-a decorat orașul din partea Franței. Pe plăcuța altei străzi scria "str. Roza Luxemburg", că doar n-o să cenzurăm trecutul! N-ar fi fost poate greșit nici numele de "strada Hristo Botev", revoluționar ca și Bălcescu, poet emblematic în Bulgaria, care a locuit între 1871 şi 1872, în exil, în fosta Școală bulgărească de la Biserica "Sf. Pantelimon".

Există și istorii mari posibil de descoperit în lucruri mici, foarte mici chiar, prețioase moral sau chiar pe piață, pe care însă, distrat ori ocupat, le calci în picioare, și la propriu și la figurat, nu le vezi chiar privindu-le, ori nu te-ntrebi când oare și de ce or fi fost puse acolo. Însă... "Le Bon Dieu est dans les détails", observa, genial, Flaubert!

Un război mondial... al monumentelor?

Mai aflăm despre pietrarul care a lucrat (probabil, l-a trimis pe Dunăre, cu piroscaful, navă austriacă cu zbaturi): "El s-a distins prin introducerea mecanizării în prelucrarea pietrei și a devenit un furnizor austriac important de lucrări de piatră. Cu toate acestea, după Primul Război Mondial, cererea de tăiere a pietrei a scăzut. Era firesc ca puterile învingătoare să achiziționeze piatra din țări aliate, iar artiștii din Germania învinsă să fie "învinși" şi pe piața monumentelor, astfel că succesul companiei lui Hauser a luat sfârșit.

Amintesc și faptul că, după ce Prusia a cucerit Franța, în 1871, capitalul francez, care care inițiase dezvoltarea afacerii primei Uzine de apă la Galați, s-a retras, fiind înlocuit de cel britanic, Londra fiind "păpușarul" deja decadentului Imperiu Otoman, poreclit "Marele bolnav al Europei". În 1872, Primăria Galați semnase un contract de concesiune, pe 45 de ani, cu Demetre Monnier, iar o depeșă consulară franceză semnala, în iulie ´74, că mașinile uzinei fuseseră asduse din Franța, de Casa Fraissinet din Marsilia. În decembrie ´73, Monnier transfera contractul de concesiune britanicului George Crawley din Londra. Puterile învinse au achitat datorii de război, fiindu-le rechiziționate fabrici, vapoare etc. De pildă, vasul "Tudor Vladimirescu", construit  pe la 1853, la Şantierul Naval Ganzdanubius - Budapesta, acum rămas ultima navă cu zbaturi în funcțiune din Europa.

Un pietrar cu... ureche muzicală

În calitate de antreprenor, Eduard Hauser a fost implicat în construcția Operei de la Viena, a Palatului Hofburg și a Universității de Tehnologie din Viena. Printre altele, Hauser a realizat un piedestal de piatră pentru monumentul Beethoven din Viena și a construit peste patruzeci de biserici. Hauser a câștigat numeroase premii pentru munca sa și, mai târziu, a fost numit maestrul pietrar al curții imperial-regale. La Brno, Hauser a efectuat lucrările de zidărie de piatră în timpul construcției turnurilor de pe Catedrala "Sf. Petru și Pavel", în 1904-1905. Inclusiv monumentele din Viena ale compozitorilor Josef și Eduard Strauss, fiii lui Johann Strauss sr., au elemente din monumentul gălățean!

În foto 1, galerie, omul de afaceri și filantropul gălățean Dimitrie Frigator - cu o avere de 700.000 lei aur lăsată la moartea sa, în 1903 - este cel care a comandat și plătit lui Hauser monumentul de la „Eternitatea”. Foto 2: Monumentul Beethoven din Viena

Citit 1608 ori Ultima modificare Sâmbătă, 05 Iunie 2021 12:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.