Pe 25 mai se împlineşte un veac de la decorarea Galațiului de către Italia cu înalta decorație "La Croce di Guerra" - "Crucea de Război". Alături de Galați, primeau recunoașterea și recunoștința Italiei numai orașele București și Iași.
Decorarea Galațiului a fost imortalizată de George Maksay, fotograful oficial al Curții Regale, gălățeanul care cucerise în 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, Medalia de bronz şi Diploma de Onoare. În fotografie, "străjuind" decretul regal semnat de regele Victor Emanuel al III-lea, fotografia generalului Badoglio (în dreapta documentului, în uniformă, cu mănuși albe, și primarul Galaților, avocatul Gheorghe H. Iorgala (în stânga), cu decorația pusă pe o pernă de catifea.
Istoricul Galaților, profesorul Gh. N. Munteanu - Bârlad, explica în monografia sa "GALAȚII" din 1927 că, după bombardamente, începând cu decembrie 1916 și terminând cu înfruntarea inegală cu armară rusă fostă aliată, bolșevizată, bătălia din 7-9 ianuarie 1918, "Drept recunoștință, un comitet de cetățeni fruntași a strâns atunci fonduri pentru ajutorul ostașilor răniți și pentru înălțarea pe str. Brăilei a unui monument de vecinică amintire a eroilor căzuți" (refăcut de Consiliul Județean și inaugurat pe 20 ianuarie 2018 - n.red.). "Iar ca nobilă dovadă, că au fost prețuite după cuviință suferințele îndurate de gălățeni în timpul războiului, guvernele statelor aliate italian și francez, prin cei mai iluștri generali ai lor, mareșalul italian [Pietro] Bodoglio (corect "Badoglio" - n. a.) și generalul francez Berthelot (…), au decorat orașul cu medalia "Crucea de războiu" ca să cunoască lumea că nici pe la Galați n´au putut trece dușmanii".
O legătură specială între casele regale ale celor două țări a făcut ca, pentru a obține protecții împotriva unei invazii austro-ungare, România se angaja să intre în război odată cu Italia (care a declarat totuși război în mai 1915), de unde și neutralitatea noastră inițială.
Cu misiuni speciale în România și SUA, în 1920 și 1921, senatorul Badoglio a ajuns mareșal, prim duce de Addis Abeba, prim marchiz de Sabotino, guvernator al Eriteei și Tripolitaniei, primul vicerege al Africii Italene de Est anexată militar, decorat pentru vitejie, avansat la excepțional, numit premier după arestarea lui Mussolini, nu a fost condamnat după folosirea în masă, mortală, a gazului muștar asupra etiopienilor, în 1935.
"La Croix de la Guerre"
Un an mai târziu, pe 21 octombrie 1922, Franța ne decora pentru bravură și sacrificii, prin mâna generalului Henri Mathias Berthelot, prietenul României, un ajutor neprețuit în recunoașterea României Mari. Atenție: ambele decorații au fost cumpărate de Primăria Galați odată (am văzut documentele într-o trecută expoziție a Muzeului de Istorie "Paul Păltănea"), deci decalajul a ținut probabil doar de agende diplomatice. Din nefericire, în orașul trecut și prin alt război devastator, ambele înalte distincții s-au pierdut. Am fost bucuros să pot achiziționa recent chiar un exemplar autentic de "La Croix de la Guerre", pe care aș fi onorat să îl ofer edililor, ca odinioară, foarte potrivit la o viitoare reconstituire istorică a Bătăliei Galaților, în ianuarie, sau de Ziua Armistiților, când suntem și onorați, de mulți ani, de reprezentanții la vârf ai Ambasadei Republicii Franceze la București.
Peste 5.000 de localități din lume au primit după Marele Război "La Croix de la Guerre", însă numai trei din România: Iași, Galați și Giurgiu!
Au fost și persoane decorate cu înaltul ordin, chiar și români, precum importantul ziarist Pamfil Șeicaru, distins și în luptă, cel care urmase gimnaziul la Tecuci.
Eroism și porumbelul (împăiat) al Păcii
Un caz mai puțin obișnuit a fost cel al viteazului zburător... Cher Ami (în franceză, "Prieten drag"), un porumbel, de fapt femelă, care fusese donat de columbofilii din Marea Britanie pentru a fi folosit de Corpul de semnal al armatei SUA în Franța, în timpul Primului Război Mondial, și care fusese instruit... de porumbei americani. Pasărea este renumită pentru că a transmis un mesaj de la un batalion înconjurat de inamic, zburând în ciuda rănilor grave, la ofensiva Aliaților din octombrie 1918, transmițând 12 mesaje importante în Verdun. A murit la Fort Monmouth, New Jersey, la 13 iunie 1919, în urma rănilor. În 2019, porumbelul devenea unul dintre primii câștigători ai Medaliei Bravurii Animale în Război și Pace, acordată post mortem la ceremonia de pe Capitol Hill din Washington. Micuța eroină, împăiată (vai, așa se mai întâmplă și cu eroii!), este expusă la celebrul muzeu american Smithsonian Institution - grup de importante muzee și centre de cercetare înființat în 1846, la Washington.
