Patru plasticieni fără telefoane mobile

Patru plasticieni fără telefoane mobile
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Gigi Miron, Sterică Bădălan, Irina Panţiru şi Raul Popa sunt patru plasticieni gălăţeni din generaţii diferite, care au participat săptămâna aceasta la o minitabără de creaţie, la Şiviţa.  „E pretenţios spus tabără de creaţie, eu l-aş numi mai degrabă un moment al lucrului, sau două zile la Paul Buţa”, declară Gigi Miron, coordonatorul grupului.

„Te oftici, vezi că altul lucrează mai bine…”

„Ne-am dus la Şiviţa, pur şi simplu, să uităm de telefonul mobil. L-am luat pe prietenul Sterică, pe care chiar îl consider un apropiat, l-am luat pe Raul Popa, care anul acesta şi-a luat licenţa în arte plastice şi pe care îl ştiu de când era copil, şi am mai luat-o pe Irina Panţiru, elevă în anul IV la Liceul de Artă „D.Cuclin”.

Colaborez de un an cu ea şi i-am spus: nu ai să creşti niciodată dacă nu stai printre cei mari. Poate că nu vei reuşi, neapărat, să faci o lucrare nemaipomenită, dar dacă stai, vezi, te oftici că altul lucrează mai bine şi îţi doreşti să faci şi tu lucrări mai bune – acesta este secretul evoluţiei unui tânăr artist.

După două zile de stat la Şiviţa, mi-a spus Irina: ce câştig uriaş! E un copil teribil, eu am încredere că ea este viitorul plasticii gălăţene”.

Fiecare tabără e o experienţă unică

Sterică Bădălan e mereu în mână. La Şiviţa, el a venit, ca şi Gigi Miron, de la o altă tabără de creaţie internaţională, desfăşurată la Cornu, pe Valea Prahovei, unde au pictat alături de plasticieni basarabeni, germani şi români.

„Fiecare tabără e o experienţă unică: un alt colectiv, alţi oameni, alte imagini. La Şiviţa m-am dus cu plăcere, cu drag de lucru, am lucrat două pânze, am făcut o mulţime de fotografii.

Paul e o gazdă extraordinară, dar şi mai mult mă fascinează familia lui: se înţeleg din priviri, rar vezi aşa ceva. Ceea ce fac ei la Şiviţa e un lucru minunat. Ori de câte ori merg la „Vatra cu dor” rămân impresionat”.

„Parcă intri în altă lume…”

Irina Panţiru ne-a mărturisit că şi pentru ea cele două zile la Paul Buţa au fost minunate „cu oameni preţioşi în jur”. A rămas cu exerciţiul lucrului, cu plăcerea de a descoperi cât de frumos e să pictezi în mijlocul naturii.

Raul Popa s-a simţit extraordinar, fiind şi el pentru prima oară într-o astfel de tabără: „Sincer, până acum am lucrat în atelier, în timpul facultăţii. E prima ieşire la lucru în natură. Mulţi ar spune: ce mare lucru, e Şiviţa, e judeţul Galaţi! Dar când intri pe poarta casei lui Paul, intri în altă lume. Oricând aş repeta experienţa, cu cât mai des, cu atât mai bine!”.

Ne-au mai vorbit cei patru plasticieni despre puzderia de stele care strălucesc altfel acolo, la Şiviţa, despre greierii câtă frunză, câtă iarbă, despre atmosfera vrăjită, propice creaţiei, pe care au întâlnit-o la „Vatra cu dor”, loc binecuvântat, la doar câţiva kilometri de aglomeraţia oraşului.

Citit 1095 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.