Gigi Miron, Sterică Bădălan, Irina Panţiru şi Raul Popa sunt patru plasticieni gălăţeni din generaţii diferite, care au participat săptămâna aceasta la o minitabără de creaţie, la Şiviţa. „E pretenţios spus tabără de creaţie, eu l-aş numi mai degrabă un moment al lucrului, sau două zile la Paul Buţa”, declară Gigi Miron, coordonatorul grupului.
„Te oftici, vezi că altul lucrează mai bine…”
„Ne-am dus la Şiviţa, pur şi simplu, să uităm de telefonul mobil. L-am luat pe prietenul Sterică, pe care chiar îl consider un apropiat, l-am luat pe Raul Popa, care anul acesta şi-a luat licenţa în arte plastice şi pe care îl ştiu de când era copil, şi am mai luat-o pe Irina Panţiru, elevă în anul IV la Liceul de Artă „D.Cuclin”.
Colaborez de un an cu ea şi i-am spus: nu ai să creşti niciodată dacă nu stai printre cei mari. Poate că nu vei reuşi, neapărat, să faci o lucrare nemaipomenită, dar dacă stai, vezi, te oftici că altul lucrează mai bine şi îţi doreşti să faci şi tu lucrări mai bune – acesta este secretul evoluţiei unui tânăr artist.
După două zile de stat la Şiviţa, mi-a spus Irina: ce câştig uriaş! E un copil teribil, eu am încredere că ea este viitorul plasticii gălăţene”.
Fiecare tabără e o experienţă unică
Sterică Bădălan e mereu în mână. La Şiviţa, el a venit, ca şi Gigi Miron, de la o altă tabără de creaţie internaţională, desfăşurată la Cornu, pe Valea Prahovei, unde au pictat alături de plasticieni basarabeni, germani şi români.
„Fiecare tabără e o experienţă unică: un alt colectiv, alţi oameni, alte imagini. La Şiviţa m-am dus cu plăcere, cu drag de lucru, am lucrat două pânze, am făcut o mulţime de fotografii.
Paul e o gazdă extraordinară, dar şi mai mult mă fascinează familia lui: se înţeleg din priviri, rar vezi aşa ceva. Ceea ce fac ei la Şiviţa e un lucru minunat. Ori de câte ori merg la „Vatra cu dor” rămân impresionat”.
„Parcă intri în altă lume…”
Irina Panţiru ne-a mărturisit că şi pentru ea cele două zile la Paul Buţa au fost minunate „cu oameni preţioşi în jur”. A rămas cu exerciţiul lucrului, cu plăcerea de a descoperi cât de frumos e să pictezi în mijlocul naturii.
Raul Popa s-a simţit extraordinar, fiind şi el pentru prima oară într-o astfel de tabără: „Sincer, până acum am lucrat în atelier, în timpul facultăţii. E prima ieşire la lucru în natură. Mulţi ar spune: ce mare lucru, e Şiviţa, e judeţul Galaţi! Dar când intri pe poarta casei lui Paul, intri în altă lume. Oricând aş repeta experienţa, cu cât mai des, cu atât mai bine!”.
Ne-au mai vorbit cei patru plasticieni despre puzderia de stele care strălucesc altfel acolo, la Şiviţa, despre greierii câtă frunză, câtă iarbă, despre atmosfera vrăjită, propice creaţiei, pe care au întâlnit-o la „Vatra cu dor”, loc binecuvântat, la doar câţiva kilometri de aglomeraţia oraşului.