Trei mari personalități turcești, în cartea unei gălățence. Manifestare UNESCO

Trei mari personalități turcești, în cartea unei gălățence. Manifestare UNESCO
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

Gülten Abdula-Nazare, Corifeii culturii anatoliene. Yunus Emre, Ahî Evran și Haciî Bektaş Velî, Ed. InfRapArt, Galați, 2021

Mereu surprinzătoarea doamnă profesor Gülten Abdula-Nazare, după cele trei cărți ale domniei sale apărute până acum, "Pomul vieții în cultura popoarelor de origine turcă", "Apa în cultura popoarelor de origine turcă" și "Pământul, muntele, peșterile în cultura popoarelor de origine turcă. Legende, mituri, simboluri, credințe, ritualuri", cărți fundamentale pentru popularizarea elementelor de bază ale unui imaginar poate prea puțin cunoscut în România, chiar și de către minoritatea turco-tătară de la noi, - după furtunile istorice ale secolului XX d.Hr. și un început de secol în care, după cum observa Corin Braga în Introducerea la "Enciclopedia imaginariilor din România", "procesul globalizării se manifestă într-un ritm tot mai accelerat", dar în care, iată, și pandemia și unele rearanjări pe harta geo-politică, se mai și stagnează sau, dacă vreți, se opune cu succes, după unii, globalizării simpliste, după o anumită ideologie - revine pe piața editorială cu o carte care marchează o manifestare UNESCO, din cadrul Programului de comemorare și aniversare UNESCO pe anul 2021, anume comemorarea prilejuită de împlinirea a 700 de ani de la moartea poetului național turc Yunus Emre, a 850-a aniversare a nașterii lui Ahî Evran (Evren) și comemorarea a 750 de ani de la moartea lui Hacı Bektaş Velî.

Sunt momente propuse spre atenția întregii lumi de către președinția Republicii Turcia, cu susținerea Azerbaidjanului, Bosniei-Herțegovina, Macedoniei de Nord, Uzbekistanului și României.

Cele trei personalități sunt marcante, ispita comparatismului făcându-ne să ne gândim la Dante, Machiavelli sau Sfântul Francisc, personalități la fel de importante pentru Occident, așa cum sunt Yunus Emre, Ahî Evran și Hacı Bektaş Velî pentru cultura și civilizația turcă.

Dante Alighieri este și el comemorat în 2021, Sfântul Francisc a prins și el începutul secolului al XIII-lea, de referință pentru cei trei turci numiți mai sus, despre care veți afla atâtea în carte.

Binevenită străduința profesorului Gülten Abdula-Nazare, care a învins, iată, pandemia, continuând să studieze, să caute, să realizeze conexiuni între oameni din două țări prietene, din comunități diferite, dar pe care le poate uni Poezia, Înțelepciunea, Iubirea, Frumusețea, Adevărul, Dreptatea, Libertatea, valori universale pe care oricine trebuie să le promoveze. Atentă la cele mai noi descoperiri, află și ne prezintă și nouă, de pildă, o știre despre un manuscris nou al lui Yunus Emre, găsit de către conf. univ. dr. Himmet Büke de la Universitatea Burdur Mehmet Akif Ersoy, Facultatea de Științe și Literatură, în timp ce lucra la manuscrisele turcești de la Vatican. Interferențele cultural-artistice pe care le cunoaște ca nimeni altcineva din spațiul nostru cultural comun îi permit doamnei Gülten Abdula-Nazare să facă recomandări cu totul și cu totul speciale, care ne fac să cunoaștem atât Turcia tradițională, cât și cea conectată la specificul unei modernități inevitabile: la un moment dat ni se recomandă un compozitor turc deosebit, Ahmed Adnan Saygun, cu al său Oratoriu Opus 26, dedicat lui și inspirat de Yunus Emre și opera sa, comentariile aparținând unui apreciat compozitor român contemporan, Mihai Alexandru, care face și el următoarele comparații: Asemănarea între suportul oferit de Yunus lui Saygun şi cel al lui Schiller pentru Beethoven se bazează pe o aspiraţie comună, cu toată distanţa în spaţiu şi timp. La o traducere mai liberă, versurile lor ar suna la fel.

"Singurul duşman este cel lăuntric
Deci să nu urâm niciodată pe nimeni,
Să vedem că toţi suntem unul."
Iisus din Nazaret ne-a spus acelaşi lucru. În mai puţine cuvinte. Poate din cauza asta n-am înţeles. Yunus Emre a văzut că n-am înţeles şi a încercat să ne demonstreze făcând risipă de elocinţă:
"Din înaltul cerurilor cu Iisus,
De pe culmea Sinaiului cu Moise,
Alături de suferindul Iov,
Împreună cu iubitul Tău Mohamed
Îţi chem numele, Doamne".

*

Bref, întrebat fiind "De ce Yunus Emre?", istoricul de artă Burhan Toprak, citat în carte, ar fi spus: "Era ca o voce care venea din mine; de aceea mi-a plăcut. Apoi, într-o zi, am aflat că toată lumea - învățată, neînvățată, șeic, necredincios și credincios - din Azerbaidjan până în Balcani îl cunoaște pe de rost pe acest mare poet, care a dominat inimile țărilor vorbitoare de turcă timp de șapte secole și nu am mai fost surprins."

**

În ceea ce-i privește pe ceilalți doi eroi ai unei Epoci de Aur a spiritualității turce, în afara Turciei, Ahî Evran este oarecum mai puțin cunoscut, fiind unul dintre sufiștii veniți în Anatolia din ținuturile Asiei Centrale, care a jucat un rol important în înființarea și răspândirea ordinului și organizației Ahî, a cărei doctrină se baza pe frăție, generozitate, curaj, sacrificiu de sine, onestitate, calitate, producție, moralitate, artă, rațiune și știință, "Ahîlîkul" fiind un fel de precursor al Camerelor de Comerț moderne. Stabilind, se pare, și reguli pentru administrația piețelor.

Aflăm de la Gülten Abdula-Nazare: "Reputația sa s-a răspândit în toată Anatolia, Rumelia, Bosnia și chiar Crimeea. Toți conducătorii care i-au urmat au primit denumirea de Ahî Baba. Această organizație a devenit centrul spiritual al tăbăcarilor și meșterilor turci din perioada otomană."

Se poate afirma că pune bazele învățământului economic turc și din zonă: "Ahî Evren a organizat 32 de tipuri de ramuri comerciale, după profilul fiecărei meserii... A identificat 740 de principii convenționale pentru desfășurarea unei vieți profesionale corecte... Una dintre îndatoririle lojilor și fundațiilor Ahî era să ofere cazare gratuită și mâncare și băuturi timp de trei zile călătorilor care erau în trecere. Protejarea dervișilor, a celor slabi, a călătorilor, a străinilor și a celor strămutați, adăpostirea lor erau considerate drept principalele îndatoriri ale organizațiilor Ahî."

*

Haci Bektaș Velî poate fi perceput ca un adevărat personaj din poveștile unei Șeherezade de origine turcă, multe povești și legende putând fi ale unei alte culegeri denumite "1001 de zile și nopți turcești". Partea din carte dedicată lui începe aproape cu "A fost odată ca niciodată un prinț…": "...s-a născut în orașul Nișabur Horasan în anul 1281, unde a și crescut. Cea mai distinctivă caracteristică menționată în lucrarea Vilâyetname este descendența familiei sale din ramura celor douăsprezece imami, pe scurt, este descendent din ramura Profetului. Se spune că încă din vremea copilăriei, Seyyid Muhammed bin İbrahim, care va primi mai târziu numele de Haci Bektaș Velî, era dăruit cu puteri miraculoase. Într-o zi, cineva a intrat în camera lui Bektaș. Mare îi fu mirarea și surprinderea să vadă camera inundată de o lumină nepământeană. De o parte și alta al micului învățăcel, Bektaș, se aflau două persoane care citeau din cartea sfântă, Coranul."

Istoricește vorbind, adică științific, Haci Bektaș Velî este probabil cel mai important și din punct de vedere politic.

*

Pe scurt, un nou ghid de călătorie… spirituală în istoria turcilor, marcă înregistrată Gülten Abdula-Nazare! Vineri, la ora 12.00, la Biblioteca Județeană "V.A.Urechia", respectându-se condițiile sanitare, va avea loc lansarea cărții, în prezența și cu intervenția editorului și scriitorului Petre Rău.

Citit 1424 ori Ultima modificare Vineri, 12 Noiembrie 2021 01:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.