Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi” (2): „Galaţiul nu era altceva decât un vast spital”

Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi” (2): „Galaţiul nu era altceva decât un vast spital”
Momentul de lectură pentru răniţi, într-un spital de campanie
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi” (1). Anul viitor, Galaţiul va fi decorat, din nou, de... Berthelot!

*

15 octombrie 1916: soseau la Bucureşti primii membri ai Misiunii Militare şi medicale franceze. Armata era organizată de experţii francezi, generalul Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii, lua măsuri privind aprovizionarea şi negocia cu ruşii aflaţi în pragul exploziei "Revoluţiei din octombrie" şi cu politicienii şi ofiţerii superiori de bani gata români, mulţi nepregătiţi militar, unii capsomani ori corupţi! După eliberarea vremelnică a Transilvaniei, au urmat înfrângeri şi dezastrul ruşinos de la Turtucaia, Muntenia s-a scurs peste Moldova, au urmat foametea, bombardamentele, războiul, iar epidemiile au desăvârşit Apocalipsul...

Senatorul Gheorghe Fernic, fondatorul Şantierului Naval din Galaţi, demasca marea corupţie, nepricepere şi indolenţă politică şi descria, în cotidianul independent "Înainte GALAŢII-NOI" cum ţăranii, altfel nepăsători în ce limbă vor fi exploataţi, erau mânaţi cu biciul de jandarmi, în refugiu spre Moldova, mulţi pierind de epuizare şi foame, copii şi bătrâni fiind călcaţi în picioare de puhoiul biciuit! "Curând, [Galaţiul] nu era altceva decât un vast spital": Crucea Roşie se pregătise pentru primirea a numai 12.000 de răniţi, însă retragerea din Muntenia adusese la Galaţi, în 1916,  nu mai puţin de 50.000 de răniţi români şi aliaţi ruşi răniţi!

După canonadă, surorii Langlet i s-a amputat o mână!

Nici oaza de linişte pioasă şi studioasă de la Institutul Notre Dame de Sion din Galaţi nu mai era locul respectat de toate părţile beligerante! "Dar nemţii nu au respectat mult acest azil. La 11 octombrie 1917, spitalul, care găzduia atunci 250 de copii, 250 de bolnavi și aproape 120 de angajați (surori, asistente și preoți), a fost lovit de 32 de obuze. Sora Marie-Elma (Langlet) a fost grav rănită chiar în fața altarului capelei, în momentul în care împărtăşea Sfântul Sacrament. O novice care o însoţea o luă în braţe şi o duse în pivniţă. În ciuda îngrijirii acordate ei de doctorii Duguey și Sejournet, brațul ei va trebui amputat. Toate vitraliile sunt sparte, cupola este împânzită cu așchii, şase acoperișuri sunt zdrobite. Din fericire, cele mai multe obuze nu explodează. Unul dintre obuze a ajuns într-un dulap, după ce a trecut prin doi pereți groși de cărămidă. Un altul a pulverizat patul unei paralitice care tocmai fusese mutată. Sunt fapte răvăşitoare, consemnate într-o scrisoare în limba franceză trimisă din Galaţi de colonelul Guy Courson - menţionează istoricul Jean-Noël Grandhomme, în lucrarea sa intitulată "Le Général Berthelot et l´action de la France en Roumanie et en Russie meridionale (1916-1918)", aflată în arhivele din Service historique de l'armée de terre.

Scrisorile, ca mod de viaţă sintetică

Aşa scria regulat acasă, în Franţa, într-una dintre cele... 454 de scrisori din război adresate soţiei şi celorlalte rude un nobil căpitan de Aviaţie detaşat din 1916 la Galaţi, Courson... Burlac, până şi generalul Berthelot, şeful Misiunii, scria des acasă, cumnatei Louise. Găsim interesante pagini de corespondenţă şi de jurnal ale generalului (cu referiri şi la judeţul nostru), adunate în cartea cunoscutului istoric american Glenn E. Torrey, specializat în istoria noastră. Generalului nu i s-a scris încă o monografie, observa istoricul în prefaţa cărţii sale "Generalul Henri Berthelot MEMORII CORESPONDENŢĂ 1916-1929". Cercetătorul "Gérard Bacconnier propune cifra de patru milioane de scrisori și cărți poștale în fiecare zi din 1915, în timp ce numărul lor era de 2,7 milioane pe zi înainte de izbucnirea ostilităților". În toată Europa fuseseră puse în circulaţie şi gingaşe ori vesele cărţi poştale ilustrate, prin care damele să îi poată încuraja pe cei de pe front, fie ei şi necunoscuţi. Filantropii ofereau bani pentru ţigările ostaşilor. Un nobil zburător, detaşat la Galaţi, "Căpitanul Courson, detașat la escadrila franco-română din Galați, a vizitat stabilimentul în mai 1917", găsim scris în volumul "Les Courson de La Villeneuve. Une famille aristocratique dans la Grande Guerre (1914-1916)", scris de Elsa şi Jean-Nöel Grandhomme - teza de masterat a cercetătoarei, care a comparat sute de scrisori bătute la maşină cu originalul scris cu creionul şi a analizat urmele cenzurii impuse, dar şi ale autocenzurii! Din cartea premiată a soţului său, importantul istoric şi profesor universitar Grandhomme (teza sa de doctorat), am citat în episodul trecut şi vom cita şi acum. Din cartea dedicată "cazului" epistolar al familiei Courson, una de viţă veche, nobilă, înţelegem că, fără nicio îndoială, căpitanul Courson din lucrarea istoricului Grandhomme era chiar Guy de Courson, căci din cartea celor doi istorici rezidă faptul că acesta fusese detaşat în 1916 în România, care tocmai intrase în război, noi dispersând fronturile Puterilor Centrale şi astfel dând de lucru, cu pierderi umane şi materiale enorme pentru noi, inamicilor Franţei şi Marii Britanii.

Avem de toate... rele!

"Este magnifică această mănăstire", scria din Galaţi căpitanul Courson soţiei sale, despre clădirea pensionului de fete, şcoală de elită în limba franceză la care se înscriau chiar şi eleve din străinătate, Institutul Notre Dame de Sion (acum clădirea Facultăţii de Inginerie şi a Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie, de pe Domnească), institut membru al unei importante şi moderne reţele de învăţământ internaţionale; reclamată uneori, fără dovezi, că la noi ar fi făcut prozelitism catolic. Controalele ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice nu au găsit însă aici nimic nelalocul lui. Inamicul "face buba", sărută mâna şi aşteaptă... bomba. "Mănăstirea", mai scria căpitanul, avea "clădiri enorme, totul admirabil organizat. O parte din clădiri este transformată în spital, cu 250 de paturi (în rest funcţionau internatul şi şcoala - n.r.). Există de toate: tifos exantematic, erizipel, ftizie, amputaţii. În toate secţiile prin care am trecut eu, bolnavii (români, boches-i (peiorativ sinonim cu "friţii" - n.r.), bulgari (germanii şi bulgarii răniţi fiind prizonieri de război - n.r.) s-au repezit să sărute mâinile surorilor care erau privite cu adoraţie. În restul mănăstirei mai este o şcoală (care s-a închis la vacanţa din august, sălile şi dormitoarele fiind transformate atunci în saloane, iar măicuţele, în ajutoare medicale, aflăm din acelaşi studiu - n.r.). Sunt 70 de călugăriţe franceze, 30 de călugăriţe germane, câteva surori bulgare şi românce. E foarte amuzant: superioara de serviciu mi-a spus ca situaţia era destul de delicată - atunci când tunul trage în noi, germanii (prizonieri răniţi - n.r.) nu-şi pot ascunde bucuria."

Mai multe din Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi”

(Va urma)

Foto 1, galerie. Notre Dame de Sion Galaţi (foto din colecţia Costel Gheorghiu). Foto 2. Pe front la Oituz, în 1917, era bătălie crâncenă şi între generalii Berthelot şi Averescu

Citit 1377 ori Ultima modificare Duminică, 05 Decembrie 2021 02:19

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.