Ambasada Republicii Franceze a fost reprezentată, pe 4 noiembrie, ca în fiecare an, şi la Galaţi, primul oraş de pe un traseu al mormintelor celor 612 eroi francezi căzuţi în România, de la Bucureşti, la Iaşi sau Timişoara, dar şi la Chişinău. Astfel, a fost marcată, simplu şi pios, Ziua Armistiţiului din 11 noiembrie 1918, când armele au tăcut, la ora 11,00, după cinci ani de război soldat cu 10 milioane de morţi în 70 de ţări beligerante (900.000 fiind români), 20 milioane de răniţi, trei milioane de văduve de război şi şase milioane de orfani, cu enorm de mulţi mutilaţi şi şase milioane de prizonieri. Ultima victimă a războiului a fost soldatul canadian George Lawrence Price, împuşcat de un tiralior de elită german, la ora 10,57, culmea ghinionului, cu două minute înainte de semnarea tratatului de pace!
Medici-adjutanţi, înhumaţi în Careul Francez
Acum, în Careul Militar Francez din Cimitirul "Eternitatea" din Galaţi, inaugurat în 1920 de generalul Victor-Eugène-Lucien-Gabriel Pétin, fostul şef de Stat Major al Misiunii Militare Franceze în România, odihnesc 62 de soldaţi şi ofiţeri francezi (unul, un rus "căzut pentru Franţa" - după nume, poate un basarabean de fapt), creştini şi musulmani de culoare din Algeria, pe atunci teritoriu francez, dar şi câteva cadre medicale franceze.
Un dar folositor
Am fost mişcat de gestul unui francez important din România, pentru a doua oară prezent la noi: col. Daniel Parpallion, ataşatul Apărării Republicii Franceze pe lângă Ambasada de la Bucureşti, pentru România, Republica Moldova şi Bulgaria. Reprezentantul francez, căruia îi oferisem anul trecut un documentar despre istorii inedite ale francezilor înhumaţi la Galaţi, îmi făcea acum onoarea să îmi indice informaţii emoţionante despre personalul medical francez de la Galaţi din Primul Război Mondial, unii dintre medicii francezi (ca... şi acum, sub COVID!) căzând chiar ei victime ale pandemiei de tifos exantematic, precum şi mii de români, inclusiv mezinul familiei regale, Mircea, la numai trei anişori.
Foarte bine informat, dl colonel îmi oferise anul trecut bucuria unei discuţii interesante pe seama asediului de un an şi jumătate al Galaţiului şi a victimelor obuzelor Krupp trase de armata bulgară din Garvăn, care făcuseră victime şi printre răniţii din Spitalul Crucii Roşii, instalat în clădirea Institutului Notre Dame de Sion, pe atunci o importantă structură de învăţământ internaţională - actuala Facultate de Inginerie de pe Domnească.
Am primit acum de la înaltul ofiţer francez câteva pagini xeroxate privind Galaţiul nostru, din volumul "Le Général Berthelot et l´action de la France en Roumanie et en Russie meridionale (1916-1918)", cercetat de domnia sa la Service historique de l'armée de terre. Autorul este un respectat istoric, profesor de istorie contemporană la Université de Lorraine, în Nancy. Distins, chiar pentru această lucrare (teza sa de doctorat, tipărită în 1999, cea mai completă lucrare pe acest subiect, cu Premiul pentru Istorie Militară, de către Ministerul francez al Apărării și, de Academia Română, cu Premiul "Nicolae Iorga".
Germain - primul medic francez răpus la Galaţi
Chiar de la prima pagină a volumului m-am înfiorat citind menţiunea despre primul cadru medical căzut la datorie aici, la Galaţi. Este vorba despre un "aide-maior" Germain: "Pe 26 Decembrie [1916], misiunea sanitară a deplâns pierderea primului dintre membrii săi, medicul maior-adjutant Germain, care a sucombat la câteva zile în urma unei crize de paludism (interesant, malarie într-o iarnă friguroasă! - n.n.) acută, ajunsă la o formă delirantă". Găsim, potrivit Service historique de la Défense, funcţia nu era grad militar, însă era similară cu gradul de locotenent.
În lucrarea "Heros de la Mission Medicale Français en Roumanie (1916-1918)" găsim notat despre eroul de 40 de ani: "Germain Paul (1877-1917), asistent medical clasa I, descris de [regina] Marie a României ca fiind "aproape continuu sub focul inamic", a murit de tifos la 26 decembrie 1916, la Galatz". Echipa medicului-maior Lavenant (şef al spitalelor gălăţene civile pe atunci, marele chirurg gălăţean Alexandru Carnabel, vestit în judeţele limitrofe, până la Ismail, era numit colonel-medic) sosise pe 3 decembrie de la Bucureşti, la Brăila, la Galaţi sosind pe data de 23. Despre componenţa echipei şi operaţiile executate, vom vorbi mai târziu, citând din lucrarea prof. Grandchamp.
"Vă reamintesc de curajul eroic al locuitorilor din Galaţi"
În alocuţiunea sa din 4 noiembrie, dl Philippe Wieber, prim-consilier al Ambasadei Republicii Franceze la Bucureşti, adjunctul şefului Misiunii, a precizat: "Vă reamintesc, de asemenea, de curajul eroic al locuitorilor din Galaţi, care au rezistat pe tot parcursul iernii 1916-1917 în faţa bombardamentelor inamice. Apoi, până la eliberarea din noiembrie 1918 (când bătălia de la Giurgiu, cu soldaţii francezi alături de cei români, condusă de gen. Berthelot, marca ultima zi a războiului - n.n.), în faţa epidemiei de tifos, a foametei şi a frigului, când spitalele erau pline de răniţi şi bolnavi îngrijiţi de medicii români şi francezi. Peste 50.000 de oameni au fost astfel trataţi de Misiunea Militară Franceză de la Galaţi. Din acest motiv, generalul Berthelot a conferit Galaţiului Crucea de Războiu franceză, în [21] octombrie 1922, iar anul viitor, tot aici, vom sărbători cu mândrie centenarul acestei decoraţii (s.n.)
Încerc de mai multă vreme să promovez ideea unei ceremonii anuale, cu o frumoasă reconstituire a înmânării decoraţiei, de către gen. Berthelot, primarului Iorgala. M-am străduit chiar să achiziţionez un exemplar autentic din La Croix de Guerre, pe care să îl pun la dispoziţie pentru acest eveniment autorităţilor locale, care să fie oferit simbolic. Mă ofer să donez decoraţia-simbol preţios, din nou, Primăriei gălăţene, din care s-a pierdut probabil la retragerea totală a autorităţilor, instituţiilor, Armatei şi a cetăţenilor, din 26 august 1944 din faţa Armatei Roşii. Gând la gând cu bucurie: poliţistul, până nu demult bibliotecar, Lucian Pleşa, membru al filialei gălăţene a Asociaţiei Culturale "Tomis" Constanţa, specializată în reconstituiri istorice, filiala ajutând inclusiv nou-createi Gărzi din epoca lui Cuza, a achiziţionat, în acelaşi scop, La Croix de Guerre, dar şi La Croce di Guerra, oferit Galaţiului pe 25 mai 1921, de regele Italiei, şi înmânată de şeful de Stat Major, gen. Pietro Badoglio, viitor duce de Addis Abeba, apoi chiar vicerege al Etiopiei, primul marchiz de Sabotino, premier al Italiei.
Mai multe din Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi”
Foto 1, galerie. Schimb de documentaţie istorică, după ceremoniile din acet an, cu ataşatul Apărării de la Ambasada Franţei. Foto 2. Profesorul Granchamp
