Născut pe 7 decembrie 1861, la Feurs, eroul... nostru naţional - general Henri Mathias Berthelot a fost un adevărat salvator al românilor. Pe lângă bine cunoscutul său aport în fruntea Misiunii Militare Franceze în România, generalul a fost o discretă, însă abilă pârghie militar-diplomatică întru recâştigarea dreptului de a cere, în calitate de cobeligeranţi, deşi retragerea ruşilor ne forţase la un ruşinos armistiţiu cu Puterile Centrale, recunoaşterea României Mari, pentru doar... o zi de reintrare în război a ţării noastre. Adică, pentru ultima luptă din România, cea de la Giurgiu, a militarilor români remobilizaţi în timp record, cu muniţie pentru o perioadă măsurată, şi a celor francezi, care au trecut în trombă Dunărea. Doi militari francezi au căzut atunci pentru noi la cucerirea oraşului Giurgiu, Palatul cerând Aliaţilor abrogarea tratatelor impuse nouă de Puterile Centrale şi impunându-le germanilor părăsirea Munteniei.
Bătălia finală şi "dirijorul" Berthelot
O zi doar, "dar la acea dată nimeni nu ştia acolo că Germania se afla la capătul puterilor", explica, clar, generalul, în jurnalul său. Cu mândrie greu de ascuns, el scria: "Mi se pare că României i s-a purtat ranchiună (s.n.) pentru că a intrat prea târziu în luptă; totuşi, ea a făcut-o în momentul pe care l-am stabilit chiar eu (s.n.)”. Sunt rânduri scrise de general în jurnalul său şi adunate de Glenn E. Torrey, istoric la Columbia University, Professor of History Emeritus, mare iubitor de istorie românească, note traduse şi publicate şi de Editura Militară Bucureşti (după ediţia franceză din 1986).
Rândurile erau scrise pe 12 noiembrie, la numai două zile după victoria de la Giurgiu, după ce avangarda franceză a trecut Dunărea pe la Rusciuc, cu pierderi de "cel mult 20 de oameni", cucerind oraşul Giurgiu, iar a doua zi lărgind frontul la 120 km. "În acelaşi timp, bravii noştri români i-au arătat uşa lui Marghiloman al lor" - premierul guvernului colaboraţionist.
Generalul a fost numit Cetăţean de Onoare al României, ales membru al Academiei, căreia i-a lăsat testamentar castelul primit în dar de la Regele Ferdinand I, proprietate din actuala comună ardeleană Berthelot, care-i aparţinuse unui mare paleontolog maghiar, descoperitorul dinozaurilor pitici, dar şi... primul pirat al aerului din istorie.
Intervenţiile, neautorizate de şefi, ale generalului în favoarea noastră, precum şi cele ale unui alt mare prieten al României şi admirator al curajului Reginei Maria, contele de Saint Aulaire, ambasador, "ministru plenipotenţiar" al Franţei la Bucureşti, l-au costat... nervii premierului Clemenceau!
La defilarea de Ziua Republicii Franceze, la Paris, în 1919, când se negocia soarta României mari, Berthelot exclama la trecerea trupelor româneşti: "Salută, Foch! Asta-i familia!"
Cum este "văzut" generalul la el acasă
Din păcate, nu am reuşit un contact şi cu administraţia comunei noastre Berthelot, dar mi-am încercat, tot anul acesta, norocul cu surse posibile de informaţii din Franţa. Cu generozitate, mi-a răspuns, indicându-mi şi note publicate, L'association Forez Entreprendre, ONG cu frumoase proiecte sociale şi de piaţă a muncii, cu cartierul general la Forez, departamentul unde s-a născut generalul. M-a lămurit că acolo nu existau evenimente dedicate eroului nostru naţional.
"Generalul Berthelot este puțin cunoscut în Franța", mi-au explicat francezii din Forez. "El a contribuit însă la victoria din 1918, mai ales pe frontul est-european. În România, dimpotrivă, numele lui este onorat și astăzi. (...) Pentru a discuta despre istoria sa, am folosit mai întâi un articol care a apărut în "La Région illustrée" din 1931", revistă din Lyon. "Domnul Jean-Luc Messager ne-a oferit și el informații prețioase. Ofițer de armată, face parte din Instituția de Comunicare și Producție Audiovizuală de Apărare (ECPAD), care, la sfârșitul anului 2006, a participat la amenajarea unei expoziții în saloanele Ambasadei României la Paris. Mulțumirile noastre din nou doamnei Marcela Feraru, care a realizat pentru ECPAD documentarul "Pâine și sare", din care sunt extrase o serie de imagini ce ilustrează articolul nostru."
Nu pot să nu consemnez: dna Feraru, cu începutul jurnalistic la "Evenimentul Zilei", se autodefinea pe blogul său: "jurnalistă și realizatoare de documentare istorice". La Paris, în briefinguri la Quay d´Orsay (sediul Ministerului Afacerilor Externe francez), constata apoi că invitaţii... nu erau pregătiţi să răspundă. Jurnalistă la Radio France Internatinal, a dirijat o colecție la prestigioasa editură Hachette despre Legiunea Străină, a scris despre Revoluţia Română şi despre... Berthelot!
Reprezentantul anonim al asociaţiei din Forez îmi mai recomanda site-ul "Roumanie de France", dar şi scrierile istoricului Jean-Noël Grandhomme, istoric despre care am mai scris recent şi în "Istoria altfel", invocând misiunea salvatoare de vieţi din cadrul Misiunii Militare Franceze în România, prin bunăvoinţa pe care mi-a arătat-o cu ocazia Zilei Armistiţiului din acest an ataşatul Apărării de la Ambasada Franţei la Bucureşti pentru România, Republica Moldova şi Bulgaria, lt. col. Daniel Parpaillon.
Îmi amintesc şi că, la inaugurarea Pieţei Berthelot, mulţi gălăţeni, cărora nu se deranjase cineva să le explice diferenţa între o piaţă publică şi una alimentară, întrebau unde sunt... tarabele, unde-i ceapa, unde-s cartofii!
Berthelot, "decorat" cu suflet românesc
Absolvent al înaltei şcoli militare Saint Cyr, după terminarea căreia tânărul Berthelot a fost repartizat în Algeria, iar apoi în Indochina, francezul iubit de români a luptat şi a organizat trupele în Franţa şi Grecia, a făcut campanie în Africa sau în Orientul Îndepărtat.
La începutul Marelui Război, generalul Berthelot a deținut o funcție importantă de Stat Major (secretar general), sub ordinele generalului Joseph Joffre, comandantul șef al Armatei Franceze, la prima bătălie de la Marna, una dintre cele mai cumplite lupte ale războiului. Avea să îşi piardă locul, deoarece nu a anticipat cucerirea de către germani şi desfiinţarea ca stat a Belgiei. Generalul lucrase la celebrul Plan XVII, care hotăra "scheme de mobilizare și concentrare", care... s-au soldat cu un dezastru. Şi, totuşi, Franţa l-a recunoscut la vremea sa, recompensându-l cu înaltul ordin al Legiunii de Onoare!
Serviciile sale din partea de răsărit a frontului, menţinerea peste poate a României în război, relaxând astfel frontul central european, dându-le de lucru Puterilor Centrale la noi pe Siret, negocierile cu ruşii, chiar şi după instalarea bolşevicilor la putere, au fost realizate ca la carte!
Am avut o stradă Berthelot! Avem o piaţă - ce facem cu ea?
La Galaţi, oraş înfrăţit cu Pessac (judeţul Galaţi fiind înfrăţit cu cea mai mare regiune din Franţa, Nouvelle Aquitaine), am avut strada G-ral Berthelot, înlocuită de comunişti cu str. Bălcescu! Piaţa Berthelot, plasată cam marginal şi fără alt "fason" decât o plăcuţă din tablă, inaugurată cu pompă în 2013, în prezenţa ambasadorului de atunci al Franţei, n-a "trăit" încă niciun moment!
Père Lachaise şi Wilhelm Cuceritorul, tot fii ai Forezului
Născut în departamentul Forez, la Feurs, orăşel de pe Loara, azi cu vreo 7.700 de locuitori, şi stins din viaţă la 29 ianuarie 1931, generalul este înmormântat la Nervieux, sat cu vreo 900 de suflete din cantonul Feurs.
S-ar cuveni deci să aflăm câte ceva şi despre măcar câteva mari personalităţi din Forezul generalului: abatele François d'Aix de La Chaise, cunoscut drept Père Lachaise (1624-1709), confesor al regelui Ludovic al XIV-lea. El a fost cel care a dat Parisului terenul care îi aparținea și pe care va fi construit celebrul cimitir. De aici se trage şi Wilhelm Cuceritorul, ducele normand care a înfrânt şi a ocupat Anglia în anul 1066. Iar marele scriitor François Mauriac şi-a luat "Forez" drept nume de cod când lupta în Rezistență.
EXPLICAŢII FOTO:
1. O... domnişoară Berthelot l-a întrupat pe general, alături de alţi membri ai Asociaţiei "Tinerii şi viitorul", în 2019, la Monumentul apărătorilor Galaţiului - 1918, pe un text de Victor Cilincă
2. Permisul CFR al generalului
3. Strada G-ral Berthelot, de unde? Din Galaţii interbelici! Pe când o menţionare măcar, pe plăcuţe stradale
4. Cortegiul funerar al lui Berthelot pleca spre Gara Lyon din Paris (fotografie oferită de Ministerul Culturii al Franţei)
5. Berthelot, printre ofiţeri, la Iaşi
6. Inaugurarea statuii generalului - nu în Galaţiul decorat, ci în Bucureştiul nedecorat...
7. Tânărul ofiţer Berthelot, la fel de înalt, însă nu încă... "Papa Burtălău"...
8. Fotografie a generalului Berthelot
9. Mormântul generalului
10. Placa memorială a generalului - la Nervieux, Franţa
