Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi” (6). Răniţii de la Turtucaia şi duşmanii lor răniţi, înghesuiţi la Galaţi

Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi” (6). Răniţii de la Turtucaia şi duşmanii lor răniţi, înghesuiţi la Galaţi
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Vom vedea acum şi ce se întâmpla în spitalul instalat în pensionul "Notre Dame de Sion", actualul sediu al Facultăţii de Inginerie, în Primul Război Mondial, aşa cum scria istoricul Jean Noël Granhomme, în teza sa de doctorat. Voluntari în alb francezi s-au adăugat atunci numerosului corp medical român, voluntarelor irlandeze din misiunea poreclită "Potârnichile gri" din pricina uniformelor, corpului american, britanic şi rus. În timpul Marelui Război, au luptat pe frontul alb şi medici musulmani, ba chiar şi infirmiere voluntare amerindiene.

Şcoala gălăţeană Notre Dame - a doua după Paris

Aici, în spitalul pus sub jurisdicţia filialei franceze a Crucii Roşii, a fost prezent, în iulie 1917, menţiona istoricul, şi şeful Misiunii Militare (şi medicale) Franceze în România, general Henri Mathias Berthelot, care s-a declarat mulţumit în urma inspecţiei. El l-a decorat, pe patul de spital, pe cel mai îndrăzneţ viteaz al aerului, pilotul de aviaţie gorjan Vasile Craiu, rănit într-un raid. Galaţiul a oferit numele său unei străzi din cartierul Micro 40.

Istoricul Grandhomme consemna în teza sa: maica Marie-Jean Baptiste (Lagarmitte), fondatoarea stabilimentului educaţional de elită de la Galaţi, "a ajuns la un rang foarte important, [acesta] devenind al doilea stabiliment al congregației, chiar după casa-mamă din Paris. În 1883, în şcoala-internat lucrau, ca profesoare şi personal de întreţinere, 57 de femei religioase, pentru un colegiu de învățământ superior și unul de curs mediu. Clădirea găzduia 160 de tinere eleve și 40 de fete orfane (conform "Lettres sioniennes, maison de Galaţi", iunie-martie 1916, Roma, dar şi I. Dumitru-Snagov şi R. De Flers, îşi prezenta istoricul sursele - n.a.). Fondată în 1843, la Paris, congregaţia catolică şi-a extins sistemul în întreaga lume, cu lecţii în franceză la materiile de bază, limbi clasice şi educaţie generală de elită.

Pregătite de război... cu un an înainte!

De îndată ce zvonurile de război au început să circule în România, în august 1915, maica superioară de atunci a internatului, maica Marie-David (Russel d´Inval, următoarea maică-şefă - n.a.), a pregătit 40 de paturi în locul şcolii, îngrijindu-se singură de toate cheltuielile de instalare (s.n.). Cu toate acestea, ea a refuzat să-i trimită în stradă pe copiii săraci și a încercat să le facă loc la școala de zi. Întrucât acest efort spontan a rămas fără obiect în viitorul imediat (România a intrat în război abia pe 27 august 1916 - n.a.), toate cursurile s-au reluat, pe o durată de un an. În august 1916, superioara își reînnoiește oferta de a oferi spaţiu spitalicesc. Autoritățile civile și militare române vizitează apoi casa și își exprimă dorința de a o transforma în întregime în spital. Totuși, a instala aici un spital de proporții atât de mari înseamnă a sacrifica lucrările școlare, singura resursă financiară a surorilor. Încep discuțiile. Maica Marie-David, realizând că nu se vor putea găsi în altă parte încăperi suficient de mari, cedează toate spaţiile şcolii cerute de autorități. În seara solemnității zilei de 15 august, surorile renunță la tradiționala procesiune (a Sfintei Marii - n.a.), eliberează sălile de clasă, golesc bibliotecile, scot amvonurile și birourile, hărțile de perete. Mănăstirea pune la dispoziţie toate echipamentele necesare, cu excepția celor pentru operaţii, iar surorile se oferă voluntar (s.n.) pentru îngrijirea răniţilor, bolnavilor şi pentru diversele servicii ale casei.

Sunt aduşi primii răniţi - prieteni şi duşmani

Vedem şi momentul zero al acţiunii: "Primele victime ale luptei (români, ruşi, sârbi) au sosit la 8 septembrie, aduse cu şalupa cu vâsle la Dunăre (s.n.)". Între 1 şi 6 septembie, avuseseră loc sângeroase lupte, inclusiv catastrofala înfrângere de la Turtucaia. Doctorul Coullaud, în inspecţie, citat de istoric: "În curând, Galaţiul nu este decât un vast spital. După evaluarea de la București, aici s-au găsit 50.000 de răniți, în timp ce Crucea Roșie preconizase doar 12.000. Este necesar să facem "minuni pentru a-i îngrămădi, să-i trimiți pe cei mai puțin bolnavi în case particulare sau să-i lași să staţioneze în spaţiul comun al călugărițelor, punându-i pe paie (...); transformăm fiecare colţişor în dormitoare". S-au mai alăturat comunităţii un preot tânăr şi opt fraţi ai Şcolilor Creştine precum şi 11 călugăriţe de la Neprihănita Naştere. "În ciuda serviciului epuizant pentru pacienţi, surorile îşi continuă lecţiile cu un număr mic de elevi, cât pot de bine, și încearcă să păstreze o aparență de viață comunitară normală. Tratamentul atrage foarte multă lume, chiar și "schismatici" (ortodocşi) (s.n.), recunoscători călugăriţelor. Însă mesa de la miezul nopții trebuie anulată, pentru că nu se pune problema de a face lumină, din cauza zeppelinelor". Regula impusă de autorităţile militare cerea, ca în orice război, "camuflajul", adică stingerea sau acoperirea oricărei lumini. Uriaşele zeppeline, lungi cât un stadion şi înalte cât o clădire cu opt etaje, ne bombardau noaptea!

"Uitând că erau duşmani", francezii dăruiau dulciuri!

"Aici sunt şi prizonieri austro-ungari și germani, care se găsesc uneori în aceleași încăperi cu soldații Misiunii Berthelot. Francezii noştri i-au spus maicii Marie-David, văzându-i suferind şi lipsiţi de toate, că le-au împărţit [inamicilor] nu numai dulciurile pe care le aduceau tovarăşii lor în fiecare zi, ci, la momentul plecării, ştiind că aceia nu aveau nicio resursă, uitând că erau dușmani, francezii au adunat spontan o sumă mică și le-au dat câte 20 de franci fiecăruia, iar prizonierii s-au arătat la fel de uimiți pe cât de atinși de emoţie"

(Va urma)

Mai multe din Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi”

EXPLICAŢII FOTO:

1. Eleve interne de la Notre Dame de Sion Galaţi, pe o carte poştală interbelică

2. Întemeietorii reţelei internaţionale de învăţământ Notre Dame de Sion, de la 1843, fraţii călugări Alphonse şi Theodore Ratisbonne

3. Dna Vickie Viens, acum director general al uneia dintre şcolile Notre Dame de Sion din lume: şcoala cu predare în franceză şi engleză din oraşul Saint Laurent, provincia canadiană Quebec

4. Aşa arăta Institutul Notre Dame de Sion din Galaţi, într-o carte poştală din colecţia Costel Gheorghiu

5. Liceul Notre Dame de Sion din Alexandria, Egipt, în zilele noastre

Citit 1330 ori Ultima modificare Joi, 23 Decembrie 2021 02:45

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.