În lucrarea istoricului Jean Noël Grandhomme, deja citată, întâlnim numele unor eroi francezi care au luptat pentru noi în Primul Război Mondial - nu cu spada sau cu puşca, ci riscându-şi propria viaţă în lupta cu epidemia de tifos, operând şi vindecând!
Pe 6 martie 1916, deci la numai trei zile de la sosirea în Galaţi, refugiată din Bucureştiul ocupat, echipa medicală franceză de pe lângă Misiunea Militară Franceză în România era vizitată de generalul Henri Mathias Berthelot, şeful Misiunii, primit cu fast - Marseilleza, drapele tricolore franceze, eleve cu buchete de flori - la Notre Dame de Sion din Galaţi, pentru a oferi înalta medalie "La Croix de Guerre" (medalie primită după război şi de Galaţi!), "in extremis", adică pe ultima sută de metri a vieţii, după cum credea atunci generalul, doctorului Vuillet. Din fericire, puternic, medicul va scăpa cu viaţă.
Însă, dedicata soră Pucci, o minunată voluntară, de ani buni în sistemul ambulanţier românesc şi iniţiatoare de noi aşezăminte salvatoare de vieţi, cu experienţă în lume, va veni pentru a doua oară la Galaţi, de la un spital francez de lângă Iaşi, spre a răspunde rugăminţii prietenei sale, Regina Maria a României şi a ajuta marilor nevoi de aici. Deşi Iaşiul trecea printr-o situaţie disperată, cu sute de morţi de tifos pe zi, civili şi militari, încât nici pentru cutuma creştinească de a pune morţii în coşciuge administraţia nu mai putea oferi măcar o scândură, regina nu uita oraşul nostru, în care i se născuse prietena, englezoaică şi ea, Sibylle Chrissoveloni, născută Youell, care a transformat o parte din reşedinţa sa de la Ghidigeni în spital militar şi al cărei soţ înfiinţase serviciul de ambulanţe "Regina Maria"!
Sora Pucci, prietena Reginei şi a României, răpusă la noi!
Sub titlul "O <sfântă> în slujba bolnavilor şi <martiră> până la moarte”, citim pe blogul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi: "În anul 1904, prinţul Vladimir Ghika, pe durata unei şederi la fratele său, prinţul Dimitrie - consul general al României la Salonic, a întâlnit-o pe <uimitoarea soră Pucci>. Această călugăriţă, de origine florentină, din Congregaţia <Fiicele Carităţii ale sfântului Vincenţiu de Paul>, conducea Spitalul <St. Vincent de Paul>, unde erau îngrijiţi mulţi bolnavi grav şi muribunzi. Sora Pucci şi activitatea ei plină de dăruire faţă de aceşti sărmani i-a apărut prinţului Vladimir ca o revelaţie şi o concretizare a proiectelor sale de caritate". Părintele catolic Vladimir Ghika, scriitor şi diplomat, "marele vagabond apostolic", avea să moară în timpul comunismului, în puşcăria politică de la Jilava! În 1906, el înfiinţase, împreună cu sora Pucci şi încă trei surori, la Bucureşti, primul dispensar gratuit din România!
"Mari figuri ale Carităţii" Misiunii Sanitare Franceze au murit însă, menţiona istoricul francez: pe 20 ianuarie 1918, maica Marie-Zelie cade răpusă de o criză cardiacă. Consulul Bouzinac de la Bastide şi contele Saint-Aulaire, ambasadorul plenipotenţiar al Franţei, vin să se încline în faţa eroinei în alb. Sora Pucci murea la Iaşi, în urma unui cancer la intestine şi stomac. Luptase cu bolile celorlalţi la Salonic, Bucureşti, Iaşi, Galaţi şi credea că "nimic nu-i imposibil"!
Parohia romano-catolică "Sacre-Coeur" din Bucureşti a postat pe blogul său că sora Pucci a murit de dizenterie. Ea participase, alături de Prințul Ghika la un serviciu de ambulanță, tratând victimele holerei, în special în Bulgaria, în Al Doilea Război Balcanic (1913).
Medici şi surori de caritate franceze, luptând la Notre Dame de Galaţi
În lucrarea istoricului Grandhomme apar numele celor din personalul medical francez ajuns la noi: echipa medicului-ofiţer de clasa I Levenant - medicii ofiţeri Augagneur, Janicot, medicii major adjutanţi Florence, Lucas-Championnaire şi Germain - primii sosiţi, pe 3 decembrie 1916, ajunşi pe zăpadă la Galaţi, în condiţii vitrege, pe fondul lipsei de lemne de foc.
În vara anului următor erau detaşate aici surorile Elisabeth, Gabrielle (Babaeva) şi Odile (David). Pe lângă numele date la hirotonisire, în paranteză vedem nume de naştere ce par englezesc, respectiv, rusesc. Au mai rămas la Galaţi asistenţii medicali principali Orticoni, Duguey, Gallois, medicul-ofiţer clasa a doua Coutard, asistentul medical Noeu şi Brousse, în mai multe spitale gălăţene. Orticoni avea să desfăşoare o activitate intensă, asigurând serviciul destinat bolnavilor cu febră şi contagioşi de la Notre Dame din oraşul nostru, unde a desfăşurat şi cercetări bacteorologice în laboratorul municipal de igienă. Astfel, din fericire, oraşul supraaglomerat a fost cruţat de tifos, spre deosebire de Iaşi.
Spital militar de prea mare nevoie: pensionul francez gălăţean
Să ne aplecăm puţin acum şi asupra renumitei instituţii fondată în 1867 la Galaţi, deci în primul an de după sosirea principelui Carol în primul stat naţional fondat după Războiul Crimeii: pensionul Notre Dame de Sion - "cel mai căutat institut catolic din România"! Activitatea pensionului cu internat internaţional de la Galaţi se desfăşura sub oblăduirea Ordinului Carmelitelor (conform site-ului galaticityapp.ro), ordin călugăresc fondat în secolul al XV-lea, pe Muntele Carmel din Palestina. Ordinul Surorilor de Notre Dame - Congregatio Pauperum Sororum Scholasticarum Dominae Nostrae (adică Ordinul Surorilor Școlare Sărace de Notre Dame), ne lămureşte wikipedia, este o congregaţie a Bisericii Romano-Catolice. Ordinul a fost înființat în Bavaria, în 1833. În cadrul școlilor, surorile activau ca profesoare, juriste, administratoare, contabile, asistente medicale, asistente sociale, îndrumătoare pastorale, susținătoare ale justiției sociale etc.
(Va urma)
Mai multe din Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi”
EXPLICAŢII FOTO:
1. Pe monumentul din Careul Militar Francez din Cimitirul „Eternitatea”, unde odihnesc eroi militari francezi creştini şi musulmani, un român şi un rus căzuţi pentru Franţa, este săpat în piatră; „Mort pour le droit et la civilisation” (foto V. Cilincă)
2. Un adevărat horror - o faţă a războiului: oameni rămaşi fără feţe (foto: cotidianul francez Le Figaro)
3. Regina Maria a vizitat în timpul războiului prima linie de front, spitale de răniţi, chiar şi de boli infecţioase (foto: wikipedia)
4. Sora Pucci, care a servit şi Galaţiului, a murit în România (foto: Episcopia Romano-Catolică de la Iaşi)
5. Pionier al chirurgiei estetice, cu 35 ani de carieră, medicul francez Hippolyte Morestin a fost primul care a reparat fețele distruse ale miilor de soldați care au fost bombardați pe linia frontului, începând din 1914. Astfel, un deget devenea aproape un nas, un muşchi fesier cârpea cât-de-cât obrazul. Nu a lucrat şi în România (foto: geo.fr)
