Palatul Comisiei Europene a Dunării – evacuat la începutul războiului – a fost ținta predilectă a tunurilor Krupp ale Armatei a 3-a bulgare. Apropo, şi sub Carol I, rege cu ascendenţă germană, România achiziţionase tunuri Krupp, iar senatorul Gheorghe Fernic, proprietarul Şantierului Naval, fusese trimis de premierul Brătianu la patronii Concernului Krupp, cu care gălăţeanul se împrietenise, ca să reuşească să cumpere oţel şi tuburi de cartuşe pentru noi, dar importul a fost blocat de coruptul general Dumitru Iliescu!
Crimă premeditată sau doar soartă crudă?
Scria institutorul Dimitrie Faur în capitolul “BOMBARDAREA SPITALELOR” din monografia sa “Galaţiul nostru. Însemnări istorice şi culturale”, editată în anul 1924: “Bombardarea oraşelor deschise (însă “deschis” ar fi însemnat, obligatoriu, şi retragerea armatei noastre – n.red,) nu e îngăduită de codul războiului. Fapta lor este o crimă, care va rămâne veşnic pe numele de german./ Duşmanii nu s´au mulţumit numai să îngrozească populaţia paşnică a oraşelor, omorând cu bombe din aeroplan sute de oameni nevinovaţi şi atâţia copii plăpânzi cari ar fi găsit cruţare şi în faţa canibalilor. / Neputând să-şi înfrâneze pornirile lor sălbatice, s´au apucat să bombardeze chiar spitalele. /Astfel în ziua de 28 septembrie 1917, bateriile duşmane de peste Dunăre, de pe dealul Bugeac (al comunei Garvăn, înălţime 280 m. – n.red.), au deschis un bombardament violent aupra oraşului Galaţi – şi au fost multe de acestea. / Până aici, principiile războiului pot găsi o explicaţie. / Dar obiectivul principal al bombardamentelor a fost spitalul de răniţi organizat în institutul călugăriţelor franceze “Notre Dame de Sion” (s.n.) asupra căruia au tras 32 de proiectile de 150 m.m. / În spital, întinşi pe patul suferinţei se găseau eroii noştri. S´ar putea uita aceasta?”
În spital zăceau eroii noştri, dar şi prizonieri germani şi bulgari răniţi, 250 de copii, 250 de bolnavi şi 120 de membri din personalul medical şi preoţesc – menţiona în lucrarea sa despre Misiunea Medicală franceză istoricul Jean Noel Grandhomme. Şi ziaristul George Munteanu, directorul cotidianului gălăţean “Reacţiunea”, se inspira din cartea institutorului, reluând, în monografia sa “Galaţii în timpul Marelui Răsboiu” ideea crimei intenţionate prin bombardarea pensionului-spital.
Unele aprecieri logice la nepotrivirile de fapte
Într-adevăr, bulgarii răzbunaseră cu duritate nejustificată, la Turtucaia şi în Dobrogea, cucerirea Armatei Române, din 1913, a Bulgariei, deşi românii s-au purtat atunci omenos cu învinşii! În “cazul” Notre Dame cred că trebuie ţinut însă seama şi de faptul că tunurile Krupp bulgăreşti de calibru mediu băteau Galaţiul de la peste 18 km depărtare, peste fluviu, de peste dealurile Bugeacului (280 m înălţime) din Garvăn, iar unele proiectile îşi puteau pierde pe parcurs din energia cinetică. Obuzierul Krupp de 105 mm calibru atingea, de pildă, doar 6.300 m, conform site-ului Romania military. Tunul francez Schneider calibrul 155, cam acelaşi calibru cu tunurile bulgarilor, bătea până la 17 km, conform GlobalSecurity.org. Chiar ziaristul Munteanu relata o întâmplare din Galaţi, când, în vara 1917, un proiectil a pătruns printr-o fereastră deschisă şi a aterizat taman... în pătucul unui prunc, fără ca măcar să îl trezească. Mai degrabă ţinta fusese nu spitalul, cu soldaţi oricum deja răniţi, ci Cartierul General al Armatei Ruse țariste, instalat în Palatul Comisiunii Europene a Dunării, evacuat la începerea războiului (acum, sediul central al Bibliotecii judeţene). Ruşii erau bombardaţi pentru că ei apărau întregul curs al malului stâng al Dunării de la Brăila la Chilia (iar bulgarii o făceau de pe celălalt mal): un martor ocular al vremurilor, Nicolae Petrovici, viceprimar de Brăila în perioada ocupaţiei (“Brăila sub Ocupaţiune 23 Decembrie 1916 – 10 Noiembrie 1918”, Editura Istros Brăila, 2018, după volumul scos la Tipografia Românească în 1939), pomenea chiar de un colonel neamţ care recunoştea: “Numai naivii, zicea el, pot să creadă că Galaţii pot fi uşor cuceriţi”.
Traseul obuzelor bulgăreşti trecea peste pension şi acestea au distrus Comandamentul militar ţarist. Bombardamentul Palatului a fost pe 27 septembrie, deci cu o zi înainte de bombardarea spitalului! Voiau oare bulgarii să se asigure că îi tocaseră compet pe ruşi? Oricum, poate fi invocat şi... tirul prost: tot Petrovici scria că bulgarii făcuseră şi greşeli elementare, bombardând chiar pe... aliatul lor german, care ocupase Brăila! Brăilenii veniseră chiar în delegaţie la Garvăn, ca să ceară oprirea bombardamentului. La articolul meu precedent, un cititor a venit cu un comentariu: cu ipoteza, pe care am susţinut-o şi eu, pornind de la urmele de fortificaţii rămase: „Cred că tunurile Krupp erau amplasate în stânga punctului numit <Lăţime> al şoselei Garvăn - I.C. Brătianu, într-o ultimă înălţime a Munţilor Măcin, deasupra bălţilor Sălcuţa-Lăţime. Se mai văd și astăzi amplasamentele betonate ale tunurilor.
Adaptări disperate: trenuri sanitare la Galaţi
Ziaristul George Munteanu pomenea în cartea sa şi despre prezenţa, lângă Atelierele CFR de care răspundea inspectorul Victor Mişicu, a două trenuri-sanitare, comandate de doamna Oteteleşanu (posibil patroana, în Bucureştiul din care se refugiase acum la Galaţi, a celebrei terase a boemei scriitorilor şi plasticienilor) şi doamna Radu Mihai, care mai înainte organizase, în triajul din Gara Tecuci, un tren-orfelinat greu de încălzit. Cele două doamne se refugiaseră, la un bombardament, în tranşeea Atelierelor. Atunci fusese rănit şi un muncitor, care avea chiar să moară apoi în spitalul de la “Vasile Alecsandri„. Muncitorii refuzaseră ordinul de a se retrage la Iaşi (semnaseră, „pe propria răspundere”, 12 maiştri) – şi-ar fi lăsat, desigur, bunuri realizate într-o viaţă. Şefii Misiunii Militare britanice, generalul Candole, şi colonelul Lawson Butzkopfski Billington – maestru în refacerea materialului rulant de la noi şi din Rusia, spuseseră lui Mişicu, cu mare admiraţie, că nicăieri nu mai pomenise oameni lucrând şi sub bombardamente – mai menţionase ziaristul Munteanu! Studiind activitatea Misiunii Franceze, mi-am permis să merg, „lăturiş”, şi pe alte subiecte îngemănate.
(Va urma)
Mai multe din Misiunea medicală franceză din „Marele Răsboi”
Foto galerie. 1. Prizonieri Centrali şi internaţi civili în România Foto Radio Europa Liberă Moldova. 2. Soldați români căzuți în crâncenele lupte de la Turtucaia:
