Familia Mourilyan trăise vreme de 18 ani la Paris, începând din anul 1853. Frederick James Mourilyan, “unchiul Fred” pentru cei din familia împrăştiată prin Europa, angajat al unei bănci din Bruxelles, a fost apoi un robust locuitor al unor oraşe europene şi a trăit 71 de ani! El avea 27 de ani atunci când a ajuns la Galaţi, în 1873, după patru ani petrecuţi la Bucureşti, ca traducător pentru Banca Naţională Română. Împreună cu soţia sa, Caroline Florence, născută Gardiner, soţii Mourilyan aveau să crească cinci fii şi o fiică – din păcate, patru dintre ei aveau să fie înmormântaţi, la numai câţiva anişori, la Galaţi...
Gazul britanic a ajuns şi în România!
Badsey Society publica o cronologie: “Frederick James Mourilyan (1846-1927), cunoscut sub numele de Fred, a fost fratele lui Eugénie Sladden. Serviciul de arhivă și arheologie Worcestershire de la The Hive din Worcester conține 91 de scrisori ale sale, scrise în principal surorii sale între 1869 și 1915. Au fost transcrise doar scrisorile care acoperă perioada Primului Război Mondial, dar celelalte pot fi vizualizate la Worcester. Înainte de război, Fred a lucrat pentru [Imperial] Continental Gas [Association] Company, cu sediul inițial în România și apoi în Belgia.”
Compania de distribuţie a gazelor naturale a fost fondată la Londra, în 1824, sub numele de Asociația Imperială Continentală a Gazelor, pentru a stabili utilități de gaze în alte comitate (județe). A început operațiunile de distribuție a gazului în Hanovra în 1825 și furnizarea de iluminat cu gaz la Berlin în 1826. Pe parcursul secolului al XIX-lea, compania a înființat fabrici de gaze la Anvers, Bruxelles, Berlin și Viena. Operațiunile sale la Viena au început la mijlocul anilor 1840. Compania s-a extins chiar până în Africa de Sud, a înființat fabricile de gaz Westergasfabriek în Amsterdam în 1883. În 1928, a înființat Distrigas, principalul distribuitor de gaze din Belgia (n.red., din surse wikipedia). „Scrisorile din 1869-1871 sunt scrise din București; scrisorile din 1873-1881 sunt scrise din Galaţi. Până în 1882, Fred se mutase la Bruxelles, iar scrisorile din 1882 până la Primul Război Mondial (...). Războiul a schimbat totul și Fred a fost forțat să se întoarcă în Anglia, unde i-a scris surorii sale din diferite locații până la moartea ei. Există și scrisori scrise de Fred în 1925 și 1927 către Jack și Julius Sladden” – soţul surorii britanicului vieţuitor pentru opt ani şi la Galaţi – oraş important, iată, şi pentru interesele comerciale britanice!
1877: ruşi murdari, trenuri blocate, un Galaţi aglomerat
Trecerea armatei imperiale ţariste prin România spre Bulgaria, în 1877, avea să îl surprindă pe „unchiul Fred” chiar la Galaţi, dar şi în Capitală, observând totul cu un ochi exact şi scriind surorii lui, Eugénie, aflată la Bruxelles, în prag de căsătorie. Vom reveni la rândurile, din aceeaşi misivă, în care mister Fred descria cu plăcere isprăvile puişorului său ce îi purta numele, Frederick – Arthur Frederick Henri, primul său născut la Galaţi, chiar în anul instalării aici a familiei, din păcate secerat de moarte doi ani mai târziu de la scrierea epistolei către Bruxelles, pe 31 octombrie 1877, scrisoare în care cerea veşti despre viitoarea nuntă a surorii sale cu sir Iulius Slade. Din Galaţi, britanicul scria:
“Draga mea Eugénie,
De la mijlocul lui septembrie am fost în București și m-am întors doar în ultimele două zile și poate voi fi nevoit să plec din nou în orice zi. Călătoria este acum atât de obositoare și de neplăcută. Debandada de pe linia de cale ferată este foarte mare și trenurile sunt mult prea multe pentru o astfel de linie. Calea ferată se face bucăți și nu mai este potrivită pentru trenuri expres. Trenurile sunt pline de ofițeri români și antreprenori evrei ruși. România e plină de un număr mare de ruşi. Corespondenții ziarelor oferă informaţii parțiale, nimeni nu poate spune prea multe despre murdăria armatei ruse, despre cazarmele lor. Soldații de rând îmi amintesc mereu de țigani. Soldații români au luptat foarte bine și şi-au pierdut teama. Nu s-au putut asigura în mod corespunzător toți răniții. Cei mai răi din armata lor sunt ofițerii de stat major, care nu par să se pună în pericol, deoarece niciunul nu a urcat într-un grad mai mare decât acela de maior. Bucureștiul nu a fost niciodată atât de plin, hotelurile sunt înghesuite. Ofițerii s-au trezit că au putut să mănânce aici ceva bun și să se odihnească. Aici avem mulți bolnavi și răniți și acum linia de tren este blocată de aici până la Buzău.
(...) Probabil că vom avea mulți soldați aici la iarnă. (...) Este aproape imposibil să se facă rost de provizii din magazinele de aici. Lucrurile ajung la frontieră și apoi rămân luni de zile până să fie posibil să le trimitem acasă. Presiunea pe linie este atât de mare și toate drumurile sunt luate pentru armată. Orice ar veni din război, România pierde îngrozitor din cauza lui în multe privințe. (...) Sper că veți avea timp să ne scrieți înainte de căsătorie. Trimitem dragostea noastră tuturor acasă. Fratele tău afectuos, Fred J. Mourilyan”
Galaţi, Bucureşti, Paris, Berlin, Asterdam, oraşe din Marea Britanie, au fost locuri din care neobositul britanic a trimis scrisori, mai ales către sora sa aflată, până la căsătorie, în 1877, la Bruxelles, apoi în mica localitate agricolă Badsey din Marea Britanie, unde soţul ei, Iulius Sladden, avea să devină un cetăţean important, patronul unei fabrici de bere. Un om important: nunta celor doi avusese loc în 1877 la Ambasada britanică de la Paris!
Mai multe din această categorie, Istorie gălăţeană din prag de secol XX
(Va urma)
Foto 1, galerie. Sora unchiului Fred, Eugenie Sladden, născută Mourilyan (din arhiva Badsey Society). Foto 2. În partea de sus stânga a fotografiei, îl putem vedea, înconjurat de membri ai familiei Sladden din Marea Britanie, pe Sir Julius Sladden (1847 - 1928), soţul surorii unchiului Fred, figură proieminentă a micii localităţi agricole britanice Badsey, fondatorul acolo a unei fabrici de bere. (Fotografie trimisă Asociaţiei, din Noua Zeelandă, de către Patsy Miller, născută Sladden, stră-strănepoată great a lui Dilnot Sladden. Foto 3. Anna Mourilyan, mama lui Fred (fotografie din colecţia Asociaţiei Badsey Society). Foto 4. Vedere din publicaţia rusească “Epoca”, cu un desen din Galaţiul inundat în anul Războiului de Independenţă – 1877. Foto 5. Ultima scrisoare trimisă de unchiul Fred din Galaţi, în noul Regat al României, la 1881 (arhiva Societăţii). Foto 6. Numărul din "Le Monde Illustre" pentru 27 octombrie 1877 avea pe prima pagină un desen cu atacul redutei Griviţa de către Armata Română (imagine publicată de "Drăguşanul"). Foto 7. Numărul din "Le Monde Illustre" pentru 27 octombrie 1877 avea pe prima pagină un desen cu atacul redutei Griviţa de către Armata Română (imagine publicată de "Drăguşanul"):
