Am putut admira portretul "unchiului Fred", de pe la 1870, trimis pe mail, la dorinţa mea, chiar de urmaşul său, inginerul Chris Higman, pe care am avut plăcerea să îl întâlnesc cândva la malul Dunării gălăţene, şi care a avut bunăvoinţa, cu câţiva ani în urmă, să îmi trimită din Anglia, prin fratele său, Julian Higman, foarte bine conservatul portret al înaintaşului său Frederick Mourilyan. Apreciatul inginer mi-a povestit şi despre istoria veche, de la Galaţi chiar, a vechii sale familii, ai cărei câţiva membri au fost de altfel înhumaţi la "Eternitatea".
"Unchiul Fred" a fost, de voie, de nevoie, trăitor într-un Galaţi atractiv pentru afaceri internaţionale, însă oferind mai puţin comfort occidental. De aici, Fred a trimis familiei sale, în lume, scrisori, între anul 1873 şi 1881, cât familia Mourylian a vieţuit la noi. Fraţii Higman au alimentat site-ul unui generos grup de voluntari întru conservare şi cercetare istorică din satul Badsey din Marea Britanie şi cu alte date de odinioară, care au fost puse la dispoziţia asociaţiei Badsey Society.
Chris Higman, inginer chimist, a fost distins în anul 2019 cu prestigioasa Medalie "Hebden", de la IChemE. Distincţia este acordată "pentru servicii remarcabile în domeniul cercetării, dezvoltării și comercializării în materie de gazeificare", în serviciul British Gas, concern internaţional pentru care, acum peste un veac, a lucrat şi "gălăţeanul" unchi Fred. Inginerul Chris Higman, membru al IChemE, are peste 40 de ani de experiență în proiectarea, dezvoltarea și managementul proiectelor de investiții de capital în domeniu, cu experiență în procesele de producție, tratare și sinteză a gazelor. Este autorul unei cărți despre gazeificare - termen ce înseamnă transformarea unui combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos. Chimistul a lucrat un sfert de veac, ca responsabil, la producția de gaz pentru producţie combinată (IGCC) și instalația de hidrogen la rafinăria Shell Pernis din Rotterdam, Olanda. Ca şi strămoşul său, se remarcă drept un preţios cetăţean al Lumii. La primirea medaliei, oferite "pentru servicii remarcabile", s-a spus: "Sunt încântat să îi prezint lui Chris Higman prestigiosul premiu <Hebden>. Distinsa sa muncă în domeniul gazeificării a fost folosită pentru a îmbunătăți procesele din fabricile din întreaga lume (s.n.). Numeroasele sale titluri publicate și cartea sa clasică despre gazeificare sunt exemple-cheie ale modului în care inginerii chimiști împărtășesc cunoștințele pentru a îmbunătăți practicile în domeniul energiei curate (s.n.)".
Britanici într-un Galaţi bântuit de tifos
Iată şi fragmente dintr-o interesantă scrisoare trimisă la Badsey de "unchiul Fred" surorii sale Eugénie Narcise, căsătorită cu berarul şi omul de afaceri Julius Sladden, din acea mică localitate, cu un an înainte ca Fred şi familia sa să părăsească România, chiar în anul în care aceasta era cunoscută de puterile europene ca stat: Regatul România.
"Galatz/ 7 octombrie 1880/ Draga mea Eugénie,/ Mulțumesc pentru scrisoarea ta din 16 septembrie. Charlotte (sora cumnatului Julius Sladden - n.n.) ți-a spus că m-a văzut la Londra în ziua în care am plecat, la întoarcerea noastră la Galatz. Ea și Polly (sora lui Eugénie - n.n.) au venit să vadă copiii (...) Exact când o părăseam [Gara Victoria - n.n.], Hubert (unul dintre fiii familiei Mourilyan - n.n.) s-a plâns că nu se simte bine. Îi era destul de rău dimineața (avea să piară într-un război, în Africa, la vârsta de 25 de ani - n.n.). Copiii au fost foarte buni în călătorie, erau deseori treziţi noaptea pentru a schimba trenul, dar de îndată ce au putut să se întindă din nou pe scaun, au plecat la culcare la fel de repede ca și cum ar fi fost în pat. Am călătorit de luni dimineața până marți seara la ora 23,00 (...) și am ajuns la Galatz sâmbătă dimineața la 2,25 am. Atât Hubert, cât și Harold (copii ai familiei - n.n.) voiau să meargă din nou cu trenul, nu se săturaseră, așa că vezi că nu îi deranjează să călătorească. Ne-am pierdut toate bagajele în călătorie. Ele au fost trimise în Rusia și a trebuit să așteptăm aproape trei săptămâni înainte ca să apară. M-am bucurat când le-am primit şi să constat că nimic nu a fost furat. Eram complet lipsiți de haine, deoarece trimisesem o parte bună din ele pe mare, așa că am fost puși din greu pe drumuri. (...) Sperăm că vasul va trece prin Dardanele (...). A fost foarte cald când ne-am întors, atunci a plouat și s-a făcut răcoare. Acum este din nou foarte cald. Stăm cu ferestrele deschise, deși sunt aproximativ 10° C noaptea. (...) Harold este bucuros să se întoarcă în Galatz, dar Hubert ar dori să plece din nou în Anglia. Am auzit că tata s-a întors din nou la Richmond. Îndrăznesc să cred că îl vei vedea, nu am auzit prea multe despre el de la Paris în ultima vreme. (...) Există o mulțime de boli pe aici, mai ales în rândul englezilor (s.n.) - avem în apropiere un prieten cu febră tifoidă, dar sper că totul va merge bine. Bebeluşul începe să încerce să vorbească. Vocea îi este foarte ascuțită și se poate face înțeleasă perfect.
Florence (Florence Carlotte, soţia sa - n.n.) a fost foarte ocupată de când ne-am întors să punem în ordine casa. Nu am găsit-o într-o stare prea satisfăcătoare, avem noi servitori, nici nu sunt deosebit de drăguți, așa că ea nu prea are timp de scris și obosește foarte tare până seara.”
Peste un veac de viaţă la Badsey pentru familia Sladden
Eugénie, soră a "unchiului Fred", a intrat, prin căsătoria sa cu industriaşul Julius, în onorabila familie Sladden, importantă pentru comunitatea din satul Badsey. "Timp de peste o sută de ani, membrii familiei Sladden au locuit la Seward House, High Street, Badsey și au jucat un rol important în viața satului", precizează site-ul Badsey Society. "Tinerii Mr & Mrs Julius Sladden au sosit în Badsey împreună cu fiul lor, Jack, în 1879", consemnează site-ul Badsey Society.
"Ultimul Sladden care a ocupat Casa Seward a fost domnișoara Juliet Sladden, copilul familiei, născută în 1897, care a murit acolo în 1984. În această perioadă, familia Sladden a scris numeroase scrisori, dintre care multe încă există și pot fi găsite fie la "The Hive" din Worcester, fie la Muzeul Imperial de Război. Ele oferă o perspectivă fascinantă asupra activităților unei importante familii Badsey și oferă multe descrieri iluminatoare ale vieții satului. Datorită unei echipe dedicate de transcrieri și fotografi de la The Badsey Society, această comoară de scrisori a fost pusă la dispoziție digital."
(Va urma)
Mai multe din această categorie, Istorie gălăţeană din prag de secol XX
EXPLICAŢII FOTO:
1. "Unchiul Fred", puţin înainte de a "demarca" la Galaţi (foto: Badsey Society website)
2. 1876: Bessie (Elisabeth) Sladden, soţia lui Dilnot, fratele navigator al lui Julius, despre care am povestit în episodul trecut (foto de pe acelaşi site)
3. Inginerul Chris Higman (în stânga imaginii), în momentul premierii (foto de pe site-ul icheme.org)
4. Vechiul port Galaţi: în imagine, clădirea Lloyd austriac, companie de navigaţie şi constructoare de vapoare la care a lucrat şi unchiul Fred (foto postată de Zona Liberă Galaţi)
