Dacă ne întoarcem cu patru decenii înainte de moartea lui Prozorovski, un domnitor reformator era ucis la Galaţi de armata rusă!
În 1769, în timpul altui război ruso-turc - de aceste războaie n-am dus noi lipsă, românii punând la dispoziţie "terenul de joc"! - domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat s-a retras de la Iași la Galați. La 1 decembrie, nu departe de sfintele sărbători, domnitorul era încolţit de armata ţarului Rusiei la Mănăstirea "Sfânta Precista", între zidurile înalte ale acesteia.
Cel mai vechi monument istoric din municipiul Galaţi, biserica-fortăreaţă, dotată cu tunel secret cu capcană pentru nepoftiți, a fost inaugurată în anul 1647. Zidurile de atunci (astăzi nu mai există) erau înalte, le mai puteţi "vedea" însă, admirând o construcţie similară, cea a bisericii "Sf. Nicolae" (”Banu”) de la Nicoreşti, al cărei înalt zid de incintă a fost isprăvit în anul 1868. A avut astfel de ziduri şi Mănăstirea ”Mavromol”, pe atunci situată la periferia vechiului târg dunărean, ziduri din care s-a mai păstrat la Galaţi numai biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", terminată în anul 1702. O parte din baza zidului, la Galaţi, a fost descoperită întâmplător acum câţiva ani, la decopertarea străzii Bălcescu, cu ocazia desfăşurării unor lucrări finanţate european. Am avut atunci şansa să le pipăi şi chiar să le fotografiez, cam la un metru sub nivelul de astăzi al zidului.
O sabie rusească oprea reformele
Domnitorul Mavrocordat a fost prins de ruși în sfânta mănăstire. El zăcea bolnav la pat însă, în urma unei răni. După un schimb violent de replici, un ofiţer rus l-a rănit pe domnitor cu sabia! Domnitorul a murit două săptămâni mai târziu, pe drumul întoarcerii la Iași, după ce rana a cangrenat - nota istoricul Constantin Giurescu, în "Istoria românilor" vol. III, editată în 1944. Murea pe 23 noiembrie 1769, la Iași. Drumurile erau pe atunci lungi şi anevoioase, noroioase vara şi zidite-n nămeţi iarna, iar acum era şi război! Două veacuri mai târziu, mai venea invazia sovietică a României şi nu se va mai putea scrie nici despre blestemul rusesc din alte veacuri!
Era în plină desfăşurare un alt război ruso-turc, dus între 1768 şi 1774 - şase ani la rând! Domnitorul reformator era nepotul lui Alexandru Mavrocordat Exapontul, mare dragoman (traducător principal imperial, slujbă de mare încredere), primul domnitor fanariot, om de mare cultură, reformator şi susţinător al învăţământului în limbă română în Principate, cel care scrisese pentru fiul său un program-poruncă, de îndemn la o guvernare luminată. Aşa, Constantin a fost primul care i-a eliberat pe rumâni, şerbii care trudeau fără drepturi pe moşii, şi pe robii ţigani. A interzis despărţirea soţilor ţigani.
Ce au pierdut Ţările Române prin asasinarea lui Mavrocordat
Mavrocordat a fost fanariot. Am învăţat la şcoală cât de corupţi au fost fanarioţii, care furau repede, neştiind cât le va ţine domnia, şi mărind istovitor birurile.
După victoria ruşilor împotriva otomanilor în 1812, judeţele româneşti Ismail, Cetatea Albă (Bolgrad, pe ruseşte; Akerman, pe turceşte) şi Cahul erau anexate forţat, pentru prima oară, de către ruşi, oferindu-le astfel în sfârşit şi doritele guri ale Dunării! Ruşii au stârnit şi sprijinit la început Eteria grecească, iar la 1821 Galaţiul era iarăşi ars din temelii, în înfruntarea grecilor cu flota otomană. În aprilie 1828, ruşii ne ocupă din nou - alt război ruso-turc! Ruşii cer sultanului să le vândă Principatele pentru 36 milioane de franci aur (Emanuel Bălan, "Historia"). În ´34, ruşii se retrăgeau, lăsând în schimb domnitori obedienţi lor! Practic, hegemonia ţaristă a ţinut 25 de ani, până la Războiul Crimeei!
Un alt general rus, mort de florile-mărului
În judeţul Galaţi, pământul nostru primitor a mai găzduit trupul unui general ţarist: la Valea Mărului, localitate numită pe atunci Puţeni, de la puţurile de păcură exploatate acolo, se mai ridică încă monumentul generalului rus Gelhard, care a intrat şi în grija patrimoniului românesc. Figurează, cu indicativul GL-IV-m-B-20986, pe Lista monumentelor istorice din judeţul Galaţi. Se pare că la Valea Mărului armata ţaristă a avut o tabără militară. Probabil Alexander Vasilievici Gelhard a decedat în timpul unei campanii chiar în aceste locuri şi aşa se explică prezenţa monumentului funerar aici. Prima informaţie documentară apare în lucrarea lui Theodor Ciuntu, "Dicţionarul geografic, statistic şi istoric al judeţului Tecuci", publicat la Bucureşti, în anul 1897", scrie pe site-ul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi.
Generalul a căzut pesemne în luptă, la 1770, în plin Război ruso-turc (1768-1774), adică chiar în perioada în care era asasinat domnitorul Mavrocordat! Un obelisc de aproape patru metri, peste un soclu înalt de un metru, arată infopensiunitecuci.ro, încercând să ne atragă turistic, însă monumentul a fost degradat puternic de trecerea vremii. "Monumentul funerar al generalului Alexander Wasiliewich Gelhard este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova, obiectiv pe care nu ar trebui să-l rataţi, dacă va aflați în apropiere", am mai găsit pe site. "Pe latura de est a obeliscului se văd urmele unei inscripții, asemănătoare unui poem funerar. Pe latura de vest se păstrează, în condiţii relativ bune, inscripţia în limba germană care a permis identificarea persoanei pentru care s-a ridicat monumentul şi data" - mai consemnează site-ul.
(Va urma)
Galaţii, când ruşii înhăţau tot şi se lingeau pe bot!
CITIȚI ȘI despre istoria gălăţeană din prag de secol XX
EXPLICAŢII FOTO:
1. Domnitorul Constantin Mavrocordat
2. Documentul dezrobirii clăcaşilor, semnat de vodă, de cler şi de marii boieri
3. Temelia zidului Mănăstirii ”Mavromol” (foto V. Cilincă)
4. Zidul de incintă al Mănăstirii ”Banu” din Nicoreşti
5. Monumentul de patrimoniu (!) al generalului rus de la Valea Mărului, aşa cum arată acum
