„Nu pot să vă explic cât de mulţumită sunt că ne găsim aici!” Chiar aşa a exclamat arhitecta Anca Lemaire, româncă, cu o viaţă de frumoasă profesie petrecută la Paris, acum oaspete drag al Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”, şcoală românească de elită unde bunicul doamnei Lemaire, savantul Florian Ştefănescu Goangă, a debutat în profesorat, între 1906 şi 1909, când a predat la Galaţi Limba Română şi Filosofia!
Savantul, frate cu celebrul bariton Goangă!
„Eu de foarte multă vreme doream să vin în Galaţi, vă închipuiţi! Pe de altă parte şi la Brăila, unde sper să ajung, pentru prima oară, în aceste zile, pentru că Ştefănescu-Goangă este o familie care a dat menirii pe fratele cel mare al bunicului meu, pe Artistul Poporului (titlu de supremă distincţie acordată unui artist înainte de 1989 – n.red.) Petre Ştefănescu – Goangă” – ne-a mărturisit oaspetele sosit din Franţa. În 2013 s-a inaugurat clădirea, reabilitată a Casei Memoriale a celebrului bariton şi profesor. La intrarea dinspre Galaţi a Brăilei, putem de altfel vedea un uriaş panou, cu date despre marele artist despre care vom „vorbi” într-un viitor episod al serialului nostru. Un fapt cultural în sine, de propagandă culturală, de informare a omului de rând chiar! Panoul îndrumă spre casa memorială aflată la kilometri buni, în Piaţa Poligon din Brăila... Atunci, în 2013, arhitecta nu a putut fi, însă, prezentă la inaugurare, din motive... fericite: în Franţa, fiica sa tocmai năştea doar cu o zi înainte.
A venit vorba, în povestea adevărată depănată de dna Lemaire în faţa elevilor şi a dascălilor Colegiului, în Cancelarie, şi despre mama sa. Bunica, născută Papadopol, într-o bogată familie gălăţeană, care permite tânărului profesor de la „Vasile Alecsandri” să urmeze studii superioare în străinătate, unde va publica, în limba germană, extraordinare studii, de mare succes în întreaga lume ştiinţifică internaţională! Cum casa Papadopol se ridica – din fericire există şi acum! – pe strada Bălcescu, chiar peste drum de actualul colegiu, e de crezut că aceşti doi tineri s-au întâlnit şi datorită apropierii fizice... a celor două clădiri. Ocupantul, desigur, profesor, căci era cunoscută meticulozitatea sa deosebită, cine ştie dacă el s-ar fi întâlnit vreodată cu domnișoara Papadopol. Din acea căsnicie au rezultat patru copii – „o familie frumoasă, mare”, observa profesorul Ion Cioroiu, un minuţios cercetător de arhive de şcoală şi de viaţă, cel mai mic dintre aceştia, Silvia Ştefănescu-Goangă, va deveni medic, ca şi soţul său. Cei doi vor deveni părinţii dnei Anca Lemaire, aici de faţă. Care a absolvit un liceu renumit al ţării, „Mihai Viteazul”, din Bucureşti, apoi îndelungi studii la o facultate de elită: Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti. Apoi, de voie, de nevoie, a urmat cariera de arhitect, dar şi de arhitect arheolog, cu incitante aventuri în locuri exotice, dar dificile, despre care vă voi povesti, însă, ceva mai târziu.
Un nume în lume!
Florian Ştefănescu-Goangă, consemnează Enciclopedia României, „a studiat cu Wilhelm Wundt la Leipzig, între anii 1908-1911. Teza de doctorat a lui Florian Ștefănescu-Goangă, cu titlul “Experimentelle Untersuchungen zur Gefühlsbetonung der Farben” (în traducere, “Studii experimentale asupra accentului emoțional al culorilor” – n.red.) s-a bucurat de un succes deosebit, fiind publicată nu numai în Germania (1911 și 1964), ci și în Franța (1932), fosta U.R.S.S. (1940) și S.U.A. (1972). În lucrare a cercetat tonalitatea afectivă a culorilor (împărțite de el în excitatoare și calmante)..Teza de doctorat (...) a fost publicată în celebra revistă „Psychologische Studien” și reprezintă o lucrare de referință în domeniul senzației și al afectivității. Îl interesa dacă culorile desprinse de configurațiile perceptive obișnuite (obiecte, forme, imagini) sunt în măsură să provoace modificări afective.
Întors în țară a fost numit profesor la abia înfiinţata Universitate (Universitatea „Ferdinand I” – n.red.) din Cluj, unde a înființat în anul 1924 Institutul de psihologie experimentală, comparată și aplicată, formând o echipă valoroasă de psihologi experimentaliști. A elaborat o serie întreagă de metode de cercetare științifică, a înființat Editura Institutului de Psihologie, unde a publicat colecția „Studii și cercetări psihologice”. Pentru a face cunoscute cercetările psihologice în țară și străinătate a înființat Revista de Psihologie, care a apărut regulat timp de 12 ani.”
În perioada Guvernului Gheorghe Tătărăscu (29 august 1936 - 14 noiembrie 1937) a fost subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii Publice.
Gloanțe pentru profesor, un polițist ucis, execuție sumară a ucigaşilor
În cadrul unei campanii mai ample de amenințare la adresa oamenilor politici, câțiva membri ai Mișcării Legionare au încercat să-l asasineze pe profesorul Florian Ștefănescu-Goangă, rectorul Universității din Cluj, în seara zilei de luni, 28 noiembrie 1938, orele 17. Astfel, la intersecția străzilor Avram Iancu cu strada Corcheș, trei indivizi necunoscuți, apar din dosul unui pom și trag 6 focuri de armă. Tentativa de asasinat a eșuat, Ștefănescu-Goangă scapă cu viață după patru luni de spitalizare, după ce a fost împușcat de două gloanțe, dar agentul de poliție Enache Gruia, care se ocupa de protecția rectorului universității, a fost ucis pe loc. În urma procesului intentat în februarie 1939 se lasă cu nouă condamnați, în frunte cu Pop Ion și Lascaianu Aurel, condamnați la moarte. După opt luni de la pronunțarea sentinței acești doi studenți atentatori au fost scoși din celulele lor, duși pe mormântul lui C.Z. Codreanu de la Jilava și împușcați. Trupurile lor rănite au fost aruncate în flăcările crematoriului.
Ororile închisorii comuniste!
“Sub regimul comunist, [profesorul] a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950 și transportat la Sighet la 7 mai 1950. A fost acuzat că a făcut parte dintr-un guvern burghez. Încadrat în U.M. conform Deciziei M.A.I. nr. 334 din 1 august 1951 pe o perioadă de 24 luni. Pedeapsa i-a fost majorată cu 60 luni, conform Deciziei M.S.S. nr. 559 din 6 august 1953. Eliberat la 5 iulie 1955. După încarcerare i-a fost sechestrat apartamentul, i-au fost arse cărțile, manuscrisele, corespondența, multe dintre acestea au intrat în „proprietatea statului”, iar după ieșirea acestuia din închisoare nu i-au fost returnate.” Până la eliberarea din temniţă, familia a crezut că murise! În amintirea sa, un bust a fost ridicat în curtea Memorialului de la Sighet.
Foto 1, galerie. Coperta celebrului studiu al savantului, de mare succes şi peste hotare. Foto 2. Arhitecta Anca Lemaire, între organizatorii evenimentului: prof. Ion Cioroiu, de Geografie, şi soţia sa, Antoaneta, profesor de Limba română. Foto 3. Colocviul din cancelaria colegiului
