Când Istoria o face... presa! „Cazul Joconde” (3) O noapte care a adus plusvaloare „Giocondei”

Când Istoria o face... presa! „Cazul Joconde” (3) O noapte care a adus plusvaloare „Giocondei”
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Când Istoria o face... presa! „Cazul Joconde” 1 și 2

(3)

"Mona Lisa nu a fost nici măcar cea mai spumoasă pictură din galeria sa, cu atât mai puțin din Luvru", spune scriitorul şi istoricul James Zug, citat de site-ul NBS. "Şi, dintr-odată", scria istoricul pentru revista "Smithsonian", "Mona Lisa" a devenit acea pictură incredibil de faimoasă - literalmente peste noapte".

"Deşi Muzeul Luvru era închis publicului luni, numeroşi artişti şi curioşi de rang înalt hălăduiau pe holuri, hoţii putându-se confunda lesne cu unul dintre aceştia”, povestește Zug. "Duminică seară a fost o mare noapte socială la Paris. Bărbații, trei lucrători italieni, nu aveau mahmureală. Dar s-ar fi putut să fi fost puțin obosiți. Tocmai își petrecuseră noaptea într-un dulap cu articole de artă. Și în acea dimineață, cu Luvrul încă închis, s-au strecurat din dulap și au ridicat de pe perete 200 de kilograme de tablou, cadru și carcasă de protecție. Dezbrăcată de cadru și carcasă, pânza de lemn a fost acoperită cu o pătură și a fost transportată în grabă către gara Quai d'Orsay, unde trioul s-a îmbarcat într-un tren expres, la 7:47 dimineața, ieșind din oraș."

Un furt egal plusvaloare... artistică?

”ARTĂ. Furtul care a făcut din «Mona Lisa» o capodoperă" - titra site-ul NPR în data de 30 iulie 2011. Emiţând, ca post de radio, încă din 1971, NPR, adică National Public Radio, este o organizație media nonprofit americană, finanțată din fonduri private și publice, cu sediul în Washington şi în Culver City, California. Despre seriozitatea informaţiilor oferite, din domeniul culturii sau ştiinţelor în special, vorbeşte şi faptul că postul a fost înființat printr-un act al Congresului American, iar "majoritatea posturilor sale membre sunt deținute de entități guvernamentale (adesea universități publice). Acesta servește ca un sindicat național pentru o rețea de peste 1.000 de posturi de radio publice din Statele Unite” (wikipedia). Operele de artă se recomandă publicului în special prin vorbele exacte ori cele prea dulci ale criticilor, prin imaginaţia jurnaliştilor sau, mai ales în cazul publicului american, prin preţul lor tot mai piperat. De exemplu, genialitatea lui Bach a fost descoperită la două veacuri după moartea sa, în vreme ce în timpul vieţii sale doar fiul său, astăzi un necunoscut, se bucura de succes şi... de bani!

Opera cea mai cunoscută dintre cele peste 24.000 de scumpe rarităţi expuse la Luvru este şi cea care l-a urmărit o viaţă pe Da Vinci, misterioasa "Mona Lisa". O fi fost amintirea unei iubiri neîmpărtăşite ori pur şi simplu pictura nu fusese desăvârşită într-atât încât să îl satisfacă pe marele ei autor?

Am presupus că faima globală a tabloului de la Muzeul Luvru s-a datorat în special insistenţei presei timpului de a publica date noi despre un tablou care nu oferea, chiar doi ani la rând, satisfacţia redescoperirii. Când pierzi ceva, importanţa acelui lucru se poate înzeci! Iată că am descoperit o opinie asemănătoare publicată, în iulie 2011, de site-ul NPR. Sub titlul "Marca rușinii", articolul susţinea: "După ce Luvrul a anunțat furtul, ziarele din întreaga lume au difuzat titluri despre capodopera dispărută. Aflam de acolo şi că nu mai puţin de 60 de detectivi caută «Mona Lisa» furată, iar publicul francez e indignat", conform ziarului "New York Times".

Furtul devenise un fel de scandal internațional. "În Franța, a existat o mare îngrijorare că milionarii americani cumpără moștenirea Franței - cele mai bune tablouri", nota scriitoarea americană Dorothy Hoobler, pentru NPR. Ea e autoare, împreună cu soţul său, a peste 100 de cărţi! "La un moment dat, magnatul și iubitorul de artă american J.P. Morgan a fost suspectat de comiterea furtului. Pablo Picasso a fost considerat și el suspect și a fost interogat".

Paie peste focul Marelui Război

"Și, pe măsură ce tensiunile dintre Franța și Germania creșteau înainte de Primul Război Mondial, "au fost oameni care credeau că Kaiserul era în spatele lui", mai spunea Hoobler.

După o săptămână de închidere, Luvrul s-a redeschis pentru mulțimi de oameni, printre care și scriitorul Franz Kafka, toți grăbindu-se să vadă locul gol care devenise "un semn al rușinii" pentru parizieni. "Între timp, hoții făcuseră o evadare curată. Erau trei italieni: doi frați, Vincenzo și Michele Lancelotti, și conducătorul acţiunii, Vincenzo Perugia. Era un om de serviciu care lucrase pentru Luvru pentru a instala exact aceleași carcase de protecție pe care le smulsese din "Mona Lisa" după furt.

Perugia spera să vândă tabloul. Dar furtul primise atât de multă atenție, încât "«Mona Lisa» a devenit prea fierbinte pentru a risca vânzarea", spune Zug. "În câteva zile, ziarele au oferit recompense. [Perugia] ar fi putut să-l aducă unui ziar, dar cred că principalul motiv pentru care nu a făcut asta este că era îngrijorat că va fi arestat. Așa că Perugia a ascuns tabloul în fundul fals al unui portbagaj din pensiunea sa din Paris."

Hoţul - prins în flagrant delict!

"La douăzeci și opt de luni după ce a smuls-o de la Luvru, Perugia a reușit în sfârșit să vândă «Mona Lisa» unui negustor de artă din Florența. Însă dealerul a fost suspicios. L-a pus pe șeful unei galerii de artă italiene să vină să arunce o privire asupra tabloului. O ștampilă de pe spatele pânzei a confirmat autenticitatea acesteia. (...) Perugia s-a întors acasă", continuă Tom Hobbler.

Dar o jumătate de oră mai târziu, spre surprinderea lui, poliția era la ușa sa. El a spus mai târziu că a încercat să o returneze Italiei - pentru că era un patriot, iar capodopera fusese deja furată de Napoleon - și că încerca să o returneze în țara natală", adaugă istoricul James Zug.

Și astfel, cu multe surle şi trâmbiţe, tabloul a fost returnat la Luvru. Perugia a pledat vinovat pentru furt și a fost condamnat la doar opt luni de închisoare. Dar la câteva zile după procesul său, spune Dorothy Hoobler, a izbucnit... Primul Război Mondial. Şi, deodată, drama unui jaf de artă a ieșit pe primele pagini.

"«Mona Lisa»: The theft that created a legend", adică "«Mona Lisa»: furtul care a creat o legendă", scria şi Sheena McKenzie, pentru CNN, în 2013. Ea fiind senior producător, la Londra, pentru faimosul pot de televiziune american.

(va urma)

EXPLICAŢII FOTO:

1."This is the most famous portrait in the world" - postează pe pagina sa Muzeul Luvru. Iată şi "ridurile" lăsate de scurgerea timpului. "Portretul o arată pe Lisa Gherardini, soția negustorului florentin de mătase Francesco del Giocondo - de unde numele ei italian La Gioconda și numele ei francez La Joconde. Pictată pe un peisaj îndepărtat, ea se uită la noi cu zâmbetul ei celebru enigmatic", postează muzeul. Privirea Giocondei te urmăreşte parcă! Tabloul e pictat în tehnica sfumato.

2.Arestat, hoţul este fotografiat din faţă şi din profil (foto: descopera.ro)

3. 28 decembrie 1913: presa continua, didactic, să prezinte tabloul: aici, în parizianul "Le Petit Journal" (foto: wikipedia common)

4. Una dintre invenţiile lui Da Vinci - o teribilă... "Katiuşa", zisă şi "Orga lui Stalin"... avant la lettre, proiectată şi folosită în Italia (foto: todd-alberda)

5. Şi o altă invenţie uimitoare marca Leonardo, asemănătoare primelor avioane din istorie (foto: leonardodavinci.net)

Citit 1007 ori Ultima modificare Duminică, 02 Octombrie 2022 10:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.