* „Am obosit să scriu”, spune Vadim Bacinschi * Expoziţie cu imagini basarabene la Casa de Cultură *
„Am ţinut încă să fac acest lucru, ca şi un imn de dor şi de dragoste personală pentru scumpa noastră Basarabie, al cărui fiu veşnic îndurerat sunt”.
A fost un citat din Moise N. Pacu, primul istoric al Galaţilor, născut într-un sat românesc din actuala Ucraină (din studiul „Basarabia”, tipărit la Bucureşti în 1912), citat reprodus de un oaspete basarabean: publicistul Vadim Bacinschi, român din Odessa, la lansarea propriei sale cărţi despre Basarabia (acum) ucraineană.
„Şi eu zic tot cuvintele astea şi vă mulţumesc la toţi!”, a spus Vadim, la deschiderea expoziţiei sale de fotografie din Basarabia (expoziţia este deschisă!), urmată de lansare de carte - miercuri, la Casa de Cultură a Sindicatelor.
„Sudul Basarabiei (regiunea Odesa) - pământ uitat de oameni şi de Dumnezeu…” este o carte scoasă la Galaţi, la Editura „Sinteze” şi semnată de Bacinschi, redactor la publicaţia culturală basarabeană „Concordia”.
Evenimentul s-a desfăşurat sub egida Casei de Cultură a Sindicatelor – Atelierelor de lectură ale poetei Angela Baciu şi Cenaclului „Ion Chiric”. După ce autorul şi-a prezentat, foarte scurt, cartea şi imaginile expuse, a avut o intervenţie de suflet scriitorul Mirel Floricică.
Au mai vorbit scriitorul Maximilian Popescu, poetul Sterian Vicol, directorul Bibliotecii „V.A. Urechia”, Ilie Zanfir, iar poeta Angela Baciu, organizatoarea evenimentului, i-a oferit autorului o diplomă din partea Casei de Cultură a Sindicatelor.
Unde e Basarabia
Vadim a vrut să ne spună de unde vine: „Foarte multă lume la Galaţi crede că sudul Basarabiei este Republica Moldova. Deci zona aceasta de la Dunăre – Reni, Chilia, Ismail şi mai sus, este în Ucraina, nu în Republica Moldova. Situaţia românilor de aici este una catastrofală. Adică avem şcoli care sunt denaţionalizate”.
„În ‘91 erau aici 16 şcoli, au rămas şase. Deci zece nu mai sunt! Copiii vorbesc acasă limba română cu mama şi tata, pleacă la şcoală cum plecaţi voi şi acolo studiază sau în limba rusă, sau în română sau în ucraineană”.
„Şi situaţia asta durează de cel puţin 20 de ani, de când am început să mă ocup de problemele românilor. Am tot scris materiale pe tema asta şi în Ucraina, şi în Republica Moldova, şi în România şi uneori nu mai vreau să scriu, am obosit să scriu, căci lucrurile rămân cum au fost, ba chiar şi mai rele!”.
Redactorul la publicaţia „Concordia” din Cernăuţi i-a îndemnat pe copiii prezenţi să ducă această carte părinţilor, chiar bunicilor lor, „căci sunt lucruri care trebuie ştiute”.
„În satele româneşti se vorbeşte ruseşte, se vorbeşte ucraineană şi lucrurile devin tot mai rele şi mai rele – nicio perspectivă! E o durere pentru mulţi!” În România, fluierăm şi ne uităm în altă parte!
Copiii vor ţine minte
Au mai fost prezenţi miercuri: cercetătorul Tudose Tatu, scriitorii Maximilian Popescu şi Vasile Plăcintă - de la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”.
E frumos că la lecţia de istorie trăită dincolo de o cortină a indiferenţei, a laşităţilor, la mărturisirea durerii vii de a nu putea învăţa în limba ta, au fost de faţă, elevi, profesorul Andrei Stan şi bibliotecara Victoriţa Tănase de la Şcoala nr. 28 Mihai Eminescu…
Şi Eminescu a fost patriot, naţionalist în sensul cel mai cinstit al cuvântului!
