- Marin Oanea, "Gogoșele cu zâmbete", Editura "Axis Libri", Galați, 2023
Format la Școala gălățeană de satiră și umor, având reprezentanți de seamă, dar, precum veți vedea, raportându-se la clasici, Marin Oanea (născut pe 8 noiembrie 1951, la Lupești - Vaslui) nu este la prima carte de proze sau schițe umoristice. A debutat cu ”Hoinar printre amintiri”, la Editura "Sinteze", Galați, 2018, în timpul pandemiei apelând la… ”Gâlceava cu timpul trecut”, Tipografia "Opanis", Galați, 2020, ambele cărți fiind considerate ca având în cuprins "schițe umoristice"; ”Gogoșele cu zâmbete” apare la Editura Bibliotecii Județene "V. A. Urechia" Galați, una dintre cele mai active din spațiul nostru cultural, și se poate considera că are și ea măcar câteva schițe la fel de umoristice!
Volens nolens, scriitorul se afirmă ca un apostol al simțului umorului, experiența de o viață la catedră convingându-l că de-a lungul și de-a latul "acestei vieți" oamenii trebuie să administreze și părțile bune, și cele rele, tot cu o anume înțelepciune a zâmbetului, măcar, dacă nu este prea elegant să râdem în hohote.
De altfel, în cuvântul înainte, Marin Oanea își dezvăluie o adevărată artă poetică sau, dacă vreți, un minimanifest, asemănător cu teoriile mele dintr-un manifest publicat de mai multe ori, ultima oară în romanul ”Pirapitinga”, manifestul meu fiind și ironic, autoironic, ba chiar și sarcastic (existând, evident, și diferențe!). M. Oanea scrie că nu știe dacă se poate numi o literatură adevărată ceea ce face el în cartea pe care urmează să o citiți, adăugând: "Mie îmi place să privesc în jurul meu și să văd «lucruri». Dacă aceste lucruri mi se par amuzante și, dacă mai cred că și altora li se pare la fel, atunci scriu despre ele, la modul lejer, relaxant ca și cum aș sta de vorbă cu voi la o șuetă. Subiectele mele sunt luate din viața reală, iar personajele sunt prieteni, amici, rude, cunoștințe. Ele sunt naturale, trăiesc printre noi, dar pot fi oricând reprezentative pentru ceea ce suntem și simțim. Îmi place să povestesc întâmplările cu umor, pentru că umorul, veselia, starea de bine trebuie să facă parte din viața noastră. Adevărul e că poți să trăiești fără simțul umorului, dar e păcat! Oamenii sunt mai frumoși atunci când râd (…).
Fiecare «poveste» a mea are o introducere în acțiune, să-i spunem incipit, în care se fixează timpul, spațiul, contextul în care se desfășoară acțiunea, pentru a-l introduce pe cititor în atmosferă, pentru ca cititorul să participe, să trăiască, să fie în mijlocul narațiunii.
Zâmbetele pe care le-am adus pe chipul vostru, după ce veți fi citit o «poveste» de-a mea, vor fi marea mea mulțumire, pentru că v-am făcut să uitați pentru moment de grijile cotidiene, iar eu mi-am atins scopul: să vă fac mai frumoși, mai buni!"
Cert este că… literatura adevărată este dincolo de… literatură, apropo de propriile îndoieli ale lui Marin Oanea, nejustificate!
În primul text, "În jurul unui proverb", se specifică: "Voi povesti în continuare «o ceva» asemănător în interpretare a unei ziceri. A fost odată ca niciodată… demult… și nu prea…"
Atent la Maestrul I.L. Caragiale, menționat, dar și la Ion Creangă, M. Oanea (căruia eu i-aș spune "micul Rabelais" al Galațiului, tot căutând un Gargantua și un Pantagruel inspiraționali! Ne rămâne un domn… Oanea, antologic!) este atent și la alți scriitori dedicați analizei dodiilor, vorbitului în dodii, "perlelor" diverse, precum Radu Paraschivescu, "cuvintele cu dublu sens" fiind și ele surse de inspirație, în diverse contexte: "cățeaua", "prietenul" prilejuind, la început de carte, momente de încălzire a… fălcilor, pentru a se râde și mai sănătos.
"Perlele" sunt mereu admirate. Nu este neglijat nici… "Umorul involuntar (care - n.n.) apare la oamenii mari ca urmare a neștiinței, a inculturii, a prostiei sau… pur și simplu. "Perlele" acestora, de multe ori, îi așază pe un anumit piedestal de unde cu greu mai pot coborî: "Profesorul Ștefan Cazimir dă o definiție foarte plastică perlei, prin analogie: "Când, într-o scoică pătrunde un fir de nisip sau un alt corp neasimilabil, scoica îl înfășoară în straturi concentrice de sidef și rezultă o perlă. Ce se întâmplă în domeniul intelectului? Când o nouă idee pătrunde în creier, iar creierul nu posedă substanțele necesare pentru a corecta asimilarea ideii, ideea este resimțită ca un corp străin și restituită sub formă de perlă."
"Teritoriile", care nu sunt una cu harta, sunt: școala, armata, spitalul, cabinetele medicale, piața, stațiuni turistice, restaurantele, cârciumile ("Poiana lui Iocan… Oanea" este într-o cârciumă!), apartamentele (ca la "ristorante")...
Apropo de Caragiale cel Bătrân, adaugă autorul: "Spre deosebire de personajele lui Caragiale, care sunt personaje create de imaginația autorului printr-o exagerare a caracterului, personajele de mai jos sunt absolut autentice, create de Cel de Sus (conform teoriei creaționiste). «Nu cred că sunt exact după chipul și asemănarea Sa». Poate așa au fost la început… Între timp s-au mai deteriorat. Pentru că natura este într-o continuă schimbare și transformare (conform materialismului dialectic). De ce n-ar fi și ființa umană? Personal, cred că toți oamenii au fost la început oameni, apoi unii au devenit ceva mai rudimentari… (Așa o evoluție!…)"
Se apelează și la bancuri, "citate", când este cazul!
"Dureri" este aproape un text ideal pentru un recital de stund up comedy!
Singurele motouri folosite în carte au de-a face cu alți doi Ion (alții decât Caragiale!): "Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă și nevinovată și drept vorbind, acesta-i adevărul." - Ion Creangă, și… "Pus astfel în lumină, ancorat în sinergia faptelor, recursul la universalitate nu trebuie să eludeze meandrele concretului." De recunoscut... un fost președinte (nu de C.A.P!!!)
Este atenție și la culturile și subculturile paralele, underground: "Fata are mișcări senzuale, nu o poți compara,/ Fata mea parcă-i ruptă din soare, de azi îi dau tot ce vrea,/ Cine ar fi zis, fructul interzis astăzi e doar al meu/ Poate nepermis, dar în Paradis vom fi doar tu și eu." (D-ale - versuri: Jador)
Se cade și în ispita moralistă, dar elegant: «Aceste valori» apar des la televizor și sunt promovate cu asiduitate, în goană după rating, în dauna culturii și a bunului simț. Unii dintre ei sunt chiar realizatori de emisiuni. În cazul acesta, educația informală pe care o primește copilul îl influențează în mod negativ și, aproape, desființează acțiunea educativă, morală pe care o promovează școala. Tristă țară avem!"
Metodistul nu este nici el uitat, "vocea" sa auzindu-se: "Despre întrebare și răspuns se poate scrie mult. În general, întrebările sunt forme de comunicare ce așteaptă răspunsuri din partea celor cărora le sunt adresate. Dacă ne referim strict la activitatea școlară, nu văd cum ar decurge o oră la clasă fără întrebări și răspunsuri, fie din partea cadrului didactic, fie din partea elevului. Desigur, lecția respectivă n-ar stârni niciun fel de interes. Întrebările trebuie să fie clare, precise, să nu conțină răspunsul etc., sunt câteva din condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acestea. Nu întotdeauna răspunsurile sunt cele așteptate și atunci reformulezi, schimbi tonalitatea vocii, recurgi la diferite forme de comunicare."
În final, poate cel mai mare merit, pe lângă simțul umorului, ar fi faptul că nu se înfrumusețează realitatea atunci când nu este cazul...
