A trăit o viaţă cu visul de a-şi vedea ţara unită. Unii au mers pe Lună, iar el nu voia decât să treacă Prutul. În aproape orice interviu al său, Grigore Vieru vorbea despre drama basarabenilor de a fi despărţiţi de ţară. La fel şi la sfârşitul lui 2006, când a venit la Galaţi, la Festivalul „Gulliver”, cu o reprezentaţie a Teatrului „Licurici” din Chişinău, o piesă pe versurile sale. Într-un interviu acordat „Vieţii libere”, poetul basarabean era optimist, chiar dacă în doar câteva săptămâni urma să i se ceară viză pentru a intra în ţara sa.
- Vă îngrijorează faptul că din ianuarie veţi avea nevoie de viză pentru a intra în ţară, în România?
- Suntem alarmaţi pentru că ne-am obişnuit să trecem foarte uşor Prutul. Iar mulţi au familii aici, sunt studenţi care învaţă în România. Într-adevăr, o să fie cu totul neplăcut… să vii la tine în ţară cu viză. Dar noi înţelegem, eu, bunăoară, înţeleg că sunt nişte restricţii ale unor organisme internaţionale… Alţii, însă, nu pricep. Unii intelectuali privesc lucrul acesta ca pe o trădare. Eu, la rândul meu, îi privesc pe aceştia ca pe nişte provocatori, pentru că stârnesc „ne-simpatia”, ca să nu zic ura, faţă de tot ce este românesc.
Sunt obişnuit cu astfel de situaţii, pentru că eu fac parte din cea mai tragică generaţie de intelectuali basarabeni, generaţie care l-a cunoscut pe Eminescu abia în facultate, dacă vă puteţi imagina aşa ceva. Viitorul poet de atunci Grigore Vieru nu cunoştea întreaga literatură română şi vă spun că a fost o adevărată dramă. Oricum, eu mă bucur că a venit acum o generaţie nouă, care cunoaşte istoria neamului… sunt mândri că sunt români, iar eu, unul, iubesc foarte mult această generaţie.
- La nivel cultural, sunteţi mulţumit de modul în care decurge relaţia dintre România şi Moldova?
- Evident că nu sunt mulţumit. Se ştie că lumea de azi nu mai citeşte atât de mult, ci preferă să se uite la televizor. Iar posturile de televiziune din ţară ar putea să facă un lucru mare pentru propagarea culturii basarabene aici în ţară, întrucât cultura românească este cunoscută dincolo.
Eu sunt foarte supărat că se găseşte spaţiu pentru manele, pentru telenovele, pentru filme de groază, pentru filme de sex şi nu se găseşte loc pentru un actor, pentru un compozitor, pentru un scriitor. Şi sunt artişti minunaţi în Basarabia, există cultură românească, dar televiziunile româneşti nu găsesc timp pentru noi.
- Credeţi că aderarea României la Uniunea Europeană va însemna şi o răcire a relaţiilor culturale cu Basarabia?
- Eu cred că, din contră, ne vom apropia mai mult de ţară, pentru că România va avea o altă putere, o altă voce şi, după cum spunea şi preşedintele României, Traian Băsescu, ne vom întâlni în Europa. Noi ne-am bucurat foarte mult când România a ajuns în Uniunea Europeană şi în NATO, pentru că, de acum, cred că va fi mai liberă.
- Cam când credeţi că ne vom întâlni în Europa?
- Fiind poet, fiind o fire mai visătoare, cred că ne vom întâlni destul de repede, în decurs de 10 - 15 ani. Roata istoriei nu mai poate fi întoarsă. Imperiul nu mai poate fi readus la viaţă. Sunt sigur că va veni şi Basarabia la sânul ţării-mamă, dar pentru asta ne trebuie înţelepciune şi răbdare. Până atunci, misiunea noastră este să ocrotim limba română, biserica, istoria română. Altă cale nu există.
- Cum o mai duce lumea pe malul stâng al Prutului?
- Greu, foarte greu. Acesta e destinul nostru, un destin de ostatici.
