Vasile Mardare şi Săndel Spînu au în comun pasiunea pentru muzica folk. Îi vom putea asculta în seara de 15 februarie, într-un recital la Place Pub (Potcoava de Aur), începând cu ora 20,00. Şi dacă pe gălăţeanul nostru Săndel Spînu avem mai des şansa de a-l vedea pe scenă, pe Vasile Mardare, timişorean de ani buni, paşii îl poartă mai rar prin Galaţi. Vă prezentăm un interviu cu acesta din urmă, care va începe un turneu pe 11 februarie, la Bucureşti, şi va continua până pe 18 februarie, cu spectacole la Năvodari, Galaţi, Tecuci, Gura Humorului şi Piatra Neamţ.
- De când nu aţi mai cântat pentru publicul gălăţean?
- Dacă mă gândesc bine, cred că din toamna lui 1996 când, împreună cu Cenaclul „Totuşi Iubirea”, am susţinut un concert superb pe stadionul Dunărea.
- Care este mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi iubitorilor muzicii folk, alături de Săndel Spînu?
- Pe Săndel l-am cunoscut mai mult prin corespondenţă. Va fi pentru prima oară când vom evolua împreună. Este un prieten de nădejde, săritor şi de încredere în ceea ce ne priveşte pe noi, pasionaţii de folk, tocmai de aceea cred că ceea ce vreau să transmit publicului gălăţean va ajunge mai uşor acolo unde trebuie. Iar mesajul meu este acelaşi din totdeauna: iubiţi-vă, căci numai aşa vom răzbi prin jungla de zi cu zi!... Şi ca să-l citez pe bunul meu prieten, Dinu Olăraşu: "Dacă aţi băga de seamă/ La tablou şi nu la ramă,/ Şi lumea ar fi,/ Poate cum ar trebui". Să nu căutăm învelişul a ceea ce facem noi, folkiştii, ci esenţa. Dacă am înţelege esenţa a ceea ce cântăm noi, a ceea ce creem noi, credeţi-mă că viaţa ar avea un alt sens, mai bun.
- Cum vă amintiţi de anii din cenaclul condus de Adrian Păunescu?
- Cenaclul, dar mai ales Omul Adrian Păunescu mi-a schimbat viaţa la 180 de grade. Nu ştiu dacă aş fi ajuns aici unde sunt - şi sunt foarte mulţumit de ceea ce sunt şi ce fac - fără sprijinul său. Eu sunt născut undeva în Moldova, la sat, şi cunosc amarul vieţii. Acolo nu întreabă nimeni de tine, chiar dacă eşti foarte talentat. Acolo te pierzi înainte de a te naşte. Dar Cenaclul mi-a oferit o şansă pe care, cred eu, am onorat-o aşa cum trebuie. Sunt convins că acei ani au fost şi vor fi cei mai frumoşi, mai ales că mi-au ocupat toată adolescenţa.
- Când nu ascultaţi şi nu cântaţi folk, ce altă muzică vă mai e pe suflet?
- Să ştiţi că eu înainte de a cânta şi de a compune muzică folk, cochetam foarte des cu rock-ul. De aceea multe din piesele mele au o influenţă foarte bine simţită din muzica rock.
- Ce aţi dori să ştie gălăţenii despre Vasile Mardare, cel de acum?
- Despre Vasile Mardare cel de acum, de atunci şi din totdeauna, să ştiţi că nu vă voi dezamăgi niciodată. Sunt un om simplu cu tristeţile, cu bucuriile şi iubirile sale, la fel ca toată lumea. Atât timp cât mai pot şi sunt în putere, voi scrie muzică, pentru ca atunci când vor fi copiii mei mari, lumea să poată vorbi frumos despre mine, iar ei să fie mândri de mine şi de ceea ce am făcut eu. Numai aşa voi simţi că nu trăiesc şi nu am trăit degeaba.
