Secretul lui Teodor Vişan: dimineaţa pictor, seara boxer

Secretul lui Teodor Vişan: dimineaţa pictor, seara boxer
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Pe Strada Universităţii, la numărul 41, se află mica galerie de artă şi atelierul pictorului Teodor Vişan. Dimineaţa e întotdeauna deschis pentru prieteni, dar şi pentru iubitorii de frumos. L-am găsit instalat în marchiza foarte luminoasă, la lucru. Înconjurat de trei din cele cinci pisici ale sale, într-o atmosferă primitoare şi caldă, m-a întâmpinat cu calmul şi liniştea obişnuite. 

Pe pereţi, înşiruite, câteva dintre tablourile sale, toate în culori calde, luminoase, prelungiri ale unui suflet care se vrea încă tânăr. Îl întreb câţi ani are şi refuză să-şi divulge vârsta: „Nu mai ţin socoteală anilor, pentru că nu simt vârsta pe care o am. Pe 31 ianuarie e ziua mea. E un moment în care îmi fac planuri pentru anul în curs şi mă rog să-mi pot realiza toate proiectele”, îmi mărturiseşte zâmbind.

Pentru anul în curs îşi doreşte să scoată un album cu lucrările sale: „Am două mai mici, dar vreau unul mai complet, cu o prezentare grafică deosebită, sper să obţin sprijin de la autorităţile locale. Am vorbit deja cu un prieten de-al meu, critic de artă ieşean – Valentin Ciucă. Acesta nu numai că mi-a promis că mă va ajuta cu albumul, dar m-a şi invitat să merg într-o tabără de artă, în Franţa, undeva lângă Paris”, mă pune în temă cu câteva dintre planurile sale.

Lucrează foarte mult, şi pentru că din pictură îşi câştigă existenţa, dar şi pentru că este o persoană extrem de activă. Are deja planificate expoziţii la Braşov (cu peisaj citadin braşovean), Buzău şi Galaţi. Îşi doreşte să realizeze o serie de portrete ale   scriitorilor gălăţeni contemporani şi să o doneze Bibliotecii V. A Urechia. Are comenzi pentru un român stabilit în America, care i-a cerut să facă peisaje ale Castelului Bran pentru site-ul său www.draculasteps.com. 

De unde are atâta energie? „Merg în fiecare seară de când mă ştiu la sala de box, la antrenament”, vine scurt răspunsul. Mă uit la mâinile cu care ţin delicat penelul. Mi-e greu să mi le imaginez cu mănuşile de box. „Am fost campion naţional de box, la 20 de ani”, mai spune pictorul, lăsându-mă cu gura căscată. De unde până unde se împacă boxul şi pictura în aceeaşi persoană? Teodor Vişan mă lămureşte că ambele sunt pasiunile sale dintotdeauna.  

De la atmosfera aproape solară şi molcomă din atelierul său ajung în stradă unde frigul îmi oferă o revelaţie - secretul pictorului Vişan. Dimineaţa e echilibrat, calm şi senin în toate tablourile sale, pentru că, seara îşi lasă toţi demonii la sala de box.

Citit 2102 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.