Săptămâna aceasta Dan Puric a fost la Galaţi. Sala Casei de Cultură a Studenţilor nu a fost niciodată atât de plină. Nu aveai unde să arunci un ac. Oamenii au stat şi în hol şi au urmărit conferinţa la un televizor care transmitea în direct ceea ce se întâmplă pe scenă. Autografele au durat mai bine de-o oră. Cu toată ora târzie, vizitatorul nu a sărit peste întâlnirea cu presa, ba chiar a răspuns câtorva întrebări în exclusivitate pentru „Viaţa liberă”.
Înregistrare audio din conferinţa susţinută de către Dan Puric la Galaţi
- Cine sunteţi dvs. Dan Puric? Artistul? Profetul? Şi ce finalitate au, de fapt, aceste întâlniri cu publicul?
- Din moment ce m-ai pus între artist şi profet, ar trebui să mă mai smeresc şi eu. Eu ce pot să fiu, decât un om pe care îl doare sufletul de destinul acesta nedrept al poporului meu. Cu păcatele mele, cu bâlbele şi stângăciile mele îmi pun la bătaie sinceritatea. Ştii, era un copilaş care, când să se roage, amesteca cuvintele. Şi Dumnezeu i-a zis: „Nu-ţi face griji. Tu roagă-te, spune cuvintele cum îţi vin, că am eu grijă să le aranjez.” Aşa sunt şi eu, sunt copilul acela care se bâlbâie, ca să facă Dumnezeu, apoi, ordine.
- Lumea vine pentru că sunteţi un actor? Sau sămânţa a picat pe teren bun, oamenii chiar se schimbă?
- Întotdeauna în cultură, depunerile sunt latente. Depui acum ceva şi roadele se văd în timp. Nu în două, trei luni. Vrei să iasă pe stradă cu sticle incendiare? Nu. Omul trebuie să-şi refacă sufletul, iar sufletul se reface încet. La chinezi, în medicina tradiţională se spune aşa: o boală cronică, dacă vrei s-o vindeci, îţi trebuie de trei ori timpul în care ai luat-o. După 50 de ani de comunism şi 22 de ani de golănie de tip mafiot, deci 70 de ani de puşcărie, cum ne putem vindeca aşa repede?
- După 210 ani, pe cine mai găsim, aici, român? Mai avem acea iubire de moşie de care vorbeaţi care să ne ţină legaţi de aceste locuri, în condiţiile în care suntem vânduţi în fiecare zi?
- Din moment ce oamenii în seara aceasta au reacţionat cum au reacţionat, şi la fel se întâmplă tot timpul când merg prin ţară, înseamnă că este şi pământul bun, nu numai sămânţa. O conferinţă de acest gen nu se dă la televizor. Vă daţi seama ce ar ieşi din asta? Ne vor o masă inertă, fără reacţie. Verigă după verigă se face bine o ţară, cu oamenii ei. Nu se face bine cu constituţii şi instituţii. România este condusă de securişti. Atacul care se face asupra poporului român este un atac asupra demnităţii sale. Se cultivă demitizarea, amestecarea valorilor. S-a făcut emisiunea aceea în care publicul trebuia să voteze cel mai valoros român şi se aflau în aceeaşi balanţă Ştefan cel Mare sau Brâncuşi şi Adrian Copilul Minune. Trebuia să se scrie clar că este o emisiune de tip ordinar. Trebuie făcută o ierarhie. Maneliştii nu au ce căuta alături de artişti mari sau de domnitori. Doar diavolul amestecă.
- Spuneaţi că s-au maltratat manualele de istorie, că şi acum ni se ascunde cine suntem de fapt? Ce e de făcut?
- În primul rând ar trebui o campanie din partea jurnaliştilor ca să-i responsabilizeze pe profesori şi pe istorici ca să nu mai asculte de comenzile internaţionaliste. Trebuie făcută anchetă publică. Cine a făcut programa? Cine îşi permite să mistifice istoria? Să-l ştie toţi pe cel care a avut curaj să-i scoată pe Dimitrie Cantemir şi pe Brâncoveanu din manuale? Apoi trebuie să muşcaţi din ei.
- Cu o piesă de teatru când veniţi la Galaţi?
- Când mă invitaţi. Am fost cu „Visul”, acum o lună jumătate, la Brăila. A fost extraordinar. La Galaţi, nu m-au chemat impresarii, nu ştiu din ce cauză. Chemaţi-mă voi, jurnaliştii, şi vin.
- Care sunt condiţiile?
- Depinde de spectacol, dacă e cu trupă, sau un spectacol individual. Nu trebuie să plătiţi enorm, dar trebuie să găsiţi sponsori. Nu poţi să faci caritate tot timpul. Valoarea se preţuieşte. Doar biletul nu acoperă.
