„Cum vecina mea de la trei spălînd sticle în cadă, cu bigudiuri în cap, în ziua nunţii ei, aplecată şi transpirată, sau mama mea cu teamai că-i va cădea părul după o lună de la chimioterapie, cu un ciorap pe cap, printre navete cu sticle goale în spatele unui magazin obscur din Cluj, probînd perucile de culori diverse cu păr fals de păpuşă, toate aceste imagini ar fi putut sta printre lucrările lui Manon”. (Simona Toma, Gînduri de blogger)
Simona Toma este unul dintre scriitorii gălăţeni care, vorba lui Victor Cilincă, încearcă să se reinventeze mereu, să îşi găsească expresia, fără a exclude din această căutare joaca şi jocul, spun eu. Ba chiar aceste elemente sunt cele care rămân mereu în scrierile Simonei, sunt ca un sine qua non. Din jocul ei au reieşit, de această dată, câteva pagini de jurnal de călătorie, îmbinate cu ceva inserţii/afirmaţii critice asupra menirii scriitorului sau a scriiturii. Este în căutarea originalităţii, remarcă Gelu Ghemiş, detaliile sunt captivante, foloseşte des şi clişee şi pare să se piardă undeva pe drum. Receptiv la oricare gen nou prezentat în cenaclu, Victor ar fi vrut mai mult. Potrivit acestuia, oferta e prea mică, pentru că vezi nişte secvenţe, te incită, şi ai vrea să vezi mai mult. De asemenea, fără greutate, secvenţa cu perucile i-a adus aminte lui Victor de cartea lui Aglaya Veteranyi - „De ce fierbe copilul în mămăligă”. Textele ce compun „Gîndurile de blogger” par să penduleze în jurul a două mari teme, cea a socialului şi cea a eticii scriitorului. Altfel spus, cum remarcă Florin Buzdugan, un amestec de paratexte şi metatexte. Gabriel Ghimpu aseamănă construcţia adusă de Simona cu o varză sau cu o ceapă. „Elementele nu fac parte din întreg, nu converg. Nu mi-a dat totul, mi-a dat numai nişte bucăţi”, a spus Gabi. După Anca Şerban Gaiu, Manon este o marionetă a „personajului liric”, iar Simona îmbină foarte bine ironia şi poezia. „Mulţi sunt ori ironici, ori poetici, Simonei îi reuşeşte să fie lirică şi ironică în acelaşi timp”, subliniază Anca. Cristina Dobreanu a acceptat cu greu textele ca făcând parte din literatură. „Textele nu au greutate. Exprimarea este directă, ternă. Sunt o înşiruire de gânduri pe un ton filosofard şi întrebări puse la suprafaţă. Este un retorism inutil. Chiar dacă are şi unele pasaje care salvează, nu este destul” a încheiat Cristina.
Astăzi, după ora 18.00, la sediul cotidianului „Viaţa liberă”, va citi Anca Şerban Gaiu.
