Un scriitor cu mâna pe inimă. Dimitrie Lupu, în cArtESENŢE
Foto: Foto: Victor Cilincă

Un scriitor cu mâna pe inimă. Dimitrie Lupu, în cArtESENŢE
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Un om foarte discret, cu cartea în/pe mână…


 

Scriitorului bun tare bine-i mai şade modestia! O lecţie de măsură şi modestie ne-a oferit-o, joi, prozatorul Dimitrie Lupu, la lansarea volumului său „Gambit” - prima carte din seria de proză a proiectului cArtESENŢE, al Editurii Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, reprezentată de directorul Centrului, Sergiu Dumitrescu, şi redactorul-şef al editurii, Florina Zaharia. Prozatorul numărul 1 din serie chiar este demn de un astfel de loc! Chiar dacă nu a cedat în faţa elogiilor, spunându-ne, cu mâna pe inimă că, ascultându-ne, se întreabă dacă este real sau dintr-o povestire a sa: „Nu sunt nici pe departe scriitorul acela, vedeţi-vă de treabă! Sunt un ins care îşi vede de treaba lui. Atâta tot! Tot ce fac - cu mâna pe inimă vă mărturisesc, este cu bucurie şi dragoste.” Criticul a.g.secară a deschis seria prezentărilor, făcând şi o trecere în revistă a bunilor prozatori gălăţeni, cel puţin 20 de nume notabile. Lupu este, „practic, unul dintre marii prozatori contemporani”, după cum a observat criticul Viorel Ştefănescu, care a scos în evidenţă „stratificările” textelor scriitorului, cu multiple trimiteri şi adâncimi. S-a vorbit ieri despre erudiţia unuia dintre cei mai retraşi scriitori, căruia i-au scos alţii, cu insistenţe, cele şapte volume publicate, la Galaţi sau în Capitală, înaintea „Gambit”-ului: romane şi proză scurtă realistă, SF şi fantastică, dar un fantastic sprijinit pe realismul descrierii şi al înţelegerii naturii umane. „Miti scrie cu bucurie”, observa cu emoţie şi poeta Stela Iorga, colega patriarhului Cenaclului „Noduri şi Semne”, „vinovat” de formarea şi ascensiunea literară a multor scriitori gălăţeni, care au beneficiat de analizele sale pe text. Prozatorul Ion Avram a vorbit, cu cărţile în mână, despre autorul care „are, cu certitudine, siguranţa condeiului, ceea ce presupune o siguranţă a gândirii”, „un reper”, iubit de generaţii de cenaclişti-discipoli. „Nimic nu rămâne după noi, decât ceea ce dăruim”, ne-a spus plasticiana care a dăruit „instalaţia” plastică însoţitoare a volumului - Simona Pascale.

Citit 1349 ori Ultima modificare Joi, 28 Martie 2013 17:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.