Pereţii, coastele putrede, felinarul, coliviile, sârma ghimpată construiesc rama tablourilor Nonei Tatiana Ciofu. Pe a căror pânză îşi desenează în linii subţiri, ca de schiţă, poemele luptei în dragoste, în viaţă, în moarte. Lupta cu o lume mânjită, lupta stăruinţei în dragoste, o luptă a unor personaje care par caricaturi, dar doar par. Există conduită, o oarecare abţinere, încătuşare a leului în disperare. O trăire temperată, cum spune Anca Şerban Gaiu. „Suntem un tablou neterminat.// Eu, / pata albă/ un gol în pânză./ Tu,/ întins lângă mine/ mângâi ce ştii că sunt/ cu degetele desenate în grabă.// Şi ochii lui/ de fiară/ în fundal”. ( Spune Nona Tatiana Ciofu în poemul fără titlu al tabloului neterminat)
Oricât ar vrea Nona Tatiana să cripteze un text, oricât ar vrea să fie parcimonioasă, implicarea eului liric transpare cu forţă, de parcă nimeni nu l-ar mai putea opri, este de părere Ion Avram, care continuă prin a spune că există în aceste poeme tensionate (periate de balast, cu mici excepţii) un spirit belicos, războinic.
Stela Iorga regăseşte două teme majore în poezia Tatianei: disoluţia eului şi raportarea artistului la lume (o opoziţie a acestuia cu lumea). Tot ea observă că, pe alocuri, textele sunt constatative iar universul ezitant, însă original.
„Fără a avea o metaforă izbitoare, poemele ating coarda sensibilă a cititorului printr-o delicateţe aproape cerească”, a subliniat Anca Şerban, chiar dacă nemulţumită puţin de realizarea finalurilor poemelor, „care nici nu răstornă, nici nu pun punctul pe i”. Citând-o inexact pe Ioana Andrada Tudorie, vedem că remarca ei a încercat să o contrazică pe Anca: „…finalurile sunt blânde, dar la obiect. Încoronează cuprinsul poemelor. Sunt ca o apă care se infiltrează şi sapă în sufletul cititorului”.
Marius Chiru a aşezat-o pe Nona aproape de ruşi, în atmosfera poeziei secolului XIX, cu Mikhail Lermontov în frunte. Dacă e să ne gândim la ceea ce a spus Gelu Ghemiş în legătură cu textele Nonei, aceea că textele sunt o căutare, o zbatere, atunci am încheia această consemnare cu următoarele versuri: “La marginea coliviei/ fâlfâitul aripilor închipuite”.
Astăzi, la ora 18.00, la sediul cotidianului Viaţa liberă, citeşte Sorina Oancea.
