Ne asigură Paul Andre-Baran, directorul pentru România al Programului Biblionet / IREX
Directorul programului naţional pentru lărgirea accesului la e-informaţie, finanţat de Fundaţia Bill şi Melinda Gates, care a fost prezent recent la biblioteca noastră judeţeană, vorbeşte bine româneşte, uneori mai amuzant, dar spune lucrurilor pe nume.
- A fost greu să fiţi angajat de Fundaţia Gates?
- Am avut patru interviuri - două la telefon, eram la Bucureşti. Şi m-au trimis cu avionul la Washington, unde m-am întâlnit cu echipa de la IREX şi cu echipa de la Fundaţia Gates. Trei zile am stat acolo, la interviuri şi examene. Din a treia zi, m-au întrebat care sunt cerinţele mele financiare şi ce aşteptări am. Le-am pus pe o hârtie, au plecat, iar când au revenit au zis că au acceptat. Eram atât de bucuros şi nu ştiam cu cine să împart bucuria şi atunci mi-am cerut scuze, am mers la toaletă şi mi-am sunat soţia, aici, în România. Soţia mea e româncă, e din Broşteniul lui Creangă. Eu stau în Bucureşti, sunt în ţară de 14 ani.
- Am aflat că bunica dumneavoastră e din Brăila. Cât sunteţi de legat de oraşele noastre, Brăila şi Galaţi?
- Da, mai am şi alte rude îndepărtate acolo, cu care mă văd, iar bunicul meu are rude, o parte la Cernăuţi şi o parte în Suceava - ei sunt catolici veniţi din Imperiul Austro-ungar, din Slovacia. Ai mei au ajuns în State în ´69, eu sunt născut în ´74, puţin după aceea...
- Veniţi dintr-o ţară deschisă la nou, noi suntem mai conservatori. Aud mereu voci, în special ale seniorilor, care anunţă moartea cărţii din cauza internetului. Există însă oferte de lectură on-line, pe tablete - este acesta viitorul cărţii?
- Răspund cu o întrebare: ce înseamnă „carte”?
- Pentru mine, informaţia din carte, accesul la ochi şi la minte…
- Să dau un exemplu: eu am 39 de ani, sunt născut, crescut în State. Sora mea este cu cinci ani mai mică decât mine, e jurnalistă. Eu ţin cărţile şi încă mai am poftă de a merge la librărie, la bibliotecă şi să ţin o carte - soră-mea, nu! Ea are totul pe tabletă, dar tot citeşte carte! Numai că e alt format, e pe tabletă. Venind înapoi, dacă ne uităm în Statele Unite în ziua de azi - 2012, 2011, 2010 - au fost publicate mai multe cărţi decât în toată istoria! Cu tehnologia nouă, oricine începe să înţeleagă că şi el are o poveste pe care ar putea să o scrie, să o publice, unii ar putea să facă bani, alţii nu. În Vest, înţeleg că oamenii citesc mai mult. Eu, spre exemplu, când călătoresc, am tableta la mine, cu trei-patru cărţi, două reviste de literatură, ziarul meu şi am timp să citesc şi să răsfoiesc ce am nevoie. Nu cred că va dispărea cartea sau încă nu văd tendinţa asta în Occident. Şi nici în România.
