„Cine M-a văzut pe Mine...”

„Cine M-a văzut pe Mine...”
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

* Temei iconografic *

Ne programasem ca în itinerariul de astăzi să ne oprim asupra celorlalte şase porunci din Vechea Lege date de Dumnezeu lui Moise, pe Muntele Sinai. Numai că un comentariu legat de o anumită raportare la Icoană ne-a determinat să rămânem tot la cea de-a două poruncă din Legea lui Moise: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici altă asemănare!...” (Ieşirea 20,1-11).

De ce am făcut această alegere? Pentru a răspunde unor întrebări ale unui cititor care a postat pe internet următorul conţinut:  „Cum poţi picta pe cineva pe care nu l-ai văzut? Sunt surprins că legăm închinarea de materie (icoana), dar nu facem nicio referire la cuvintele Mântuitorului din Evanghelia după Ioan: ˝Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.˝... Unde este icoana în învăţătura Domnului Iisus Cristos? Se pare că pe nicăieri. Să nu ne îmbătăm cu apă rece!”, scrie Dani.

Diferenţă de redactare

Dragul nostru cititor, nu ne îmbătăm cu apă... Aţi citat din pilda Samarinencei din Evanghelia după Ioan (4, 23-24). Însă vă rugăm să reţineţi pentru început diferenţa de redactare care pare neînsemnată:

„Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în Duh şi în Adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi adevăr...” Aceasta este traducerea potrivit Noului Testament publicat la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, în 2002. 

Duhul Sfânt este a Treia Persoană a Sfintei Treimi care Se revelează ucenicilor lui Hristos, în chip văzut, la Cincizecime, când toţi ucenicii se împregnează de Duhul Sfânt. Însă, prezenţa în lume a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh „era din veci”.

În Lege, Moise şi toţi prorocii Vechiului Testament au pregătit venirea în lume a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prevestindu-L pe Mesia. Şi filozofii şi înţelepţii lumii antice pregătesc lumea pentru venirea în lume a unui Mântuitor şi tocmai de aceea, în picturile noastre vechi, exemplificăm pe cele de la Mănăstirea „Voroneţ”, sunt reprezentaţi şi filozofii Platon şi Aristotel, fără aureolă. Cei doi L-au intuit vag pe Dumnezeu Cel de Necuprins în definirea categoriilor de Bine şi Frumos.

În Duh şi Adevăr

Întrebaţi cum e posibil să fie înfăţişat în Icoană  Dumnezeu cel Nevăzut, Cel Necuprins? Întrebarea şi-au pus-o şi iconoclaştii, în cel de-al VIII-lea veac. Reamintim, iconoclaştii erau cei care luptau să scoată icoana din cultul creştin. La atitudinea acestora prea omenească, prea aplecată spre pământ, răspunsul revelat a venit în cadrul Sfintelor Sinoade Ecumenice ale Bisericii Creştine Primare.

Sfinţii Părinţi consideră că temeiul pentru reprezentarea lui Dumnezeu în Icoană îl găsim în Evanghelia după Ioan: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl”, răspunde Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ucenicului Său Filip. (Ioan 14, 9). Şi dacă avem credinţă cât un bob de muştar, e important să înţelegem că Sfinţii Părinţi nu au inventat nimic şi că învăţătura lor lăsată Bisericii lui Hristos a fost revelată şi a avut ca sursă Unicul Izvor, pe Fiul lui Dumnezeu-Cuvântul care vine pe pământ trimis fiind de Tatăl Ceresc.

Dumnezeu-Cuvântul, adică Mântuitorul nostru Iisus Hristos,   nu este o creatură, El este „de-o-fiinţă” cu Tatăl. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1,1-3). Dumnezeu, Unul în Fiinţă şi Întreit în Persoane, era de la început, El  este Cel  care a  făcut cerul şi pâmântul, văzutul şi nevăzutul...

Cu siguranţă, Cititorul nostru acest fapt a încercat să-l sugereze, că Sfântul Apostol Ioan în Evanghelia sa aduce perspectiva cerească, duhovnicească a Fiului lui Dumnezeu - „Cuvântul Întrupat”. Ceilalţi trei evanghelişti - Matei, Marcu şi Luca - sunt preocupaţi să demonstreze  rădăcinile pământeşti ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, arborele genealogic şi împlinirea prorocirilor făcute de prorocii şi drepţii Vechiului Testament.

Pe când Sfântul Evanghelist Ioan subliniază în Evanghelia sa rădăcinile cereşti ale Mântuitorului Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu-Cuvântul, păstrând ceea ce era - dumnezeirea - coboară pe pământ, Se Întrupează, pătimeşte, Se Răstigneşte, Înviază şi Se Înalţă la cer la Tatăl Ceresc. Vine din Cer şi cu Trupul Său pnevmatizat Se Înalţă iarăşi la Tatăl Ceresc. Fiul lui Dumnezeu - Cuvântul face toate acestea din dragoste pentru noi, oamenii, şi ca să ne ridice din păcat. „Eu şi Tatăl una suntem”, spune Însuşi Mântuitorul în Evanghelia după Ioan (Ioan 10, 30).

Avem şi alte mărturii în aceeaşi evanghelie care întăreşte ideea că Fiul lui Dumnezeu este Mesagerul Tatălui pe pământ. Şi deşi, „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1,18), ne spune „ucenicul iubit al Mântuitorului”.

În Simbolul de Credinţă  mărturisim „că Fiul lui Dumnezeu-Cuvântul S-a născut mai înainte de toţi vecii”;  că „S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut Om”. Înţelegem că Unul din Treime a coborât în trup pe pământ şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia Născut din tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1,14), fiindcă „Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17).   

Hristos - chipul viu al Tatălui

Înţelegem că Dumnezeu a dat Legea mai întâi prin Moise, prin toţi prorocii şi drepţii Vechiului Testament care anunţau venirea lui Mesia.

Vechiul Testament prin Moise a aşezat omenirea în stare de aşteptare a Lui Mesia şi de arătare a slavei lui Dumnezeu. Şi din moment ce Dumnezeu S-a făcut văzut pe pământ prin Fiul Său Cuvântul, reprezentarea Chipului în Icoană nu mai este un impediment. Mai ales acolo unde este credinţă.

Dar, până când omenirea a dobândit această înţelepciune au trecut veacuri. Şi se vede că nici astăzi, după două mii de ani de creştinism, nu-L vedem pe Dumnezeu cu ochii credinţei „în duh şi adevăr”, ci Îl vedem destul de omeneşte. Şi când Îl vedem omeneşte pe Dumnezeu, de fapt, nu-L vedem pe El, ci se văd vanităţile, neputinţele şi micimile noastre.

Întrebaţi, domnule Dani, unde este Icoana din textul Evangheliei? Noi vă trimitem la temeiul iconografic din Evanghelia după Ioan: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl”, răspunde Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ucenicului Său Filip. (Ioan 14, 9).

Şi dacă până acum v-am prezentat învăţătura despre Icoană a Sfântului Ioan Damaschin, devenită normativă la Sinodul al VII-lea Ecumenic, de această dată vă recomandăm cartea teologului catolic Daniel Rousseau, „Icoana - lumina feţei tale”.

Surprinzător poate pentru mulţi dintre contemporanii şi cititorii  noştri, francezul Daniel Rousseau ne trimite tot la sursele primare şi la învăţătura Sfinţilor Părinţi. Şi o să rămâneţi şi mai surprinşi că în paginile acestei cărţi face o superbă pledoarie pentru întoarcerea la Sfânta Icoană ca şansă a noastră de a accede către Dumnezeu.

„Pe Chipul lui Iisus apare, de nedespărţit, şi chipul Tatălui”. Deci, Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu este Arhetipul lui Dumnezeu şi El ni L-a făcut cunoscut pe Dumnezeu. „Şi dacă putem vedea în Iisus Hristos chipul viu al Tatălui, aceasta se datorează faptului că Însuşi Duhul Sfânt Îl descoperă şi-L arată pe Hristos şi, în El, acest chip desăvârşit al Tatălui ne revelează şi unirea Sa cu El”, spune teologul francez Daniel Rousseau.

Şi această unire şi comuniune treimică sunt reprezentate în Icoană.

Citit 1081 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.