„Literatură din Basarabia” – da. „Literatură basarabeană” – nu! Aşa îi învaţă şi pe studenţi conf. univ. Diana Vrabie, doctor în filologie la Catedra de Literatura Română şi Universală a Universităţii de stat „Alecu Russo” din Bălţi, Republica Moldova.
Un „amănunt” foarte important pentru supravieţuitorii în limba maternă de dincolo de Prut, care riscă în permanenţă afirmându-şi românismul autentic: cercetătoare a fenomenului literar în general, profesoara şi-a lansat de curând la Galaţi volumul „Cunoaştere şi autenticitate”, o carte despre autenticitatea, ca şi curent literar, a scriitorilor români interbelici, volum apărut la Editura Augusta, Timişoara. I-am răpit autoarei câteva minute...
- Rămâneţi cu studiul doar la autenticitatea scriitorilor interbelici?
- Conceptul nu moare în perioada interbelică, rămânând deschis. Proiectul, aşa cum l-am conceput iniţial, ar fi vizat trei volume. Primul: conceptul de autenticitate înţeles de interbelici.
După care: textualismul – cum văd optzeciştii conceptul de autenticitate. Ei mizează pe efectul de autenticitate; contează mai puţin autenticitatea ca trăire şi mai mult pe autenticitatea ca efect.
După care – şi mi se pare varianta cea mai sinuoasă – schimbarea aceasta de cod a douămiiştilor, care aduc o cu totul altă concepţie şi mizează pe cu totul altceva. Acest boom al textelor pornografice... Ei înţeleg ideea de autenticitate ca impudicitate. Pentru că şi aceasta, în viziunea lor, face parte din viaţa noastră şi a exprima acest lucru înseamnă a fi autentic.
- Apropo de acuzaţiile acestea – dacă am înţeles bine, scriitorii grupaţi în jurul revistei „Literatură şi Artă” din Chişinău îi acuză până şi de pornografie pe postmoderniştii care scriu inclusiv în zona oraşului Bălţi. Am văzut însă o revistă decentă, „Semn”, a Universităţii din Bălţi, editată însă modern şi elegant ca design...
- „Semn” este revista Catedrei de Literatură română şi universală, titulara căreia sunt şi eu. Sunt adepta unui echilibru şi a criteriului valoric. Nu poţi tranşa atât de brusc între o generaţie sau alta. În mod normal, criteriul care ar trebui să primeze ar trebui să fie cel valoric. Deci, aşa cum avem, să zicem, la postmodernişti, texte foarte bune, nici celelalte texte nu trebuie excluse.
Am şi semnat un material în revista „Dunărea de Jos” din Galaţi, referitor la poetul Grigore Vieru, cu care am fost prietenă, şi care a fost blamat, a fost criticat pentru tradiţionalismul său, dar el râmâne cartea de vizită a basarabenilor. Şi atunci, chiar dacă vin din altă generaţie, eu m-am întrebat: de ce Vieru este „tradiţionalist”, „nu mai este la modă”, dar în momentul în care plecăm în afară, el ne reprezintă?! Înseamnă că este valoros!
- Poate că şi cei care spun că postmoderniştii de la Bălţi sunt indecenţi, şi cei care îi numesc „păşunişti” pe cei de la Chişinău, exagerează în mare măsură...
- Da, sunt adepta unui echilibru şi a textelor de valoare.
- Între timp s-a instaurat vreun dialog între tabere, ştiu eu, la nivel de corespondenţă, de invitaţii la colocvii?
- La colocvii da, în rest e o mică tensiune.
- Aşa cum o mare „tensiune” este de impunerea limbii „moldoveneşti”. Spuneaţi astăzi că este greu de trăit sub presiunea autorităţilor.
- Cred într-o literatură română unită. Termenul care mă deranjează, dar cu care se operează foarte insistent, este conceptul de „literatură basarabeană”, cu care nu sunt de acord, întrucât aceasta ar presupune o literatură scrisă în altă limbă.
Trebuie spus „literatura română din Basarabia”, nicidecum „basarabeană”. Spun acest lucru şi studenţilor mei. Noi nu zicem „literatură ardelenească” sau „oltenească”, chiar dacă există scriitori din Oltenia.
- Primiţi sancţiuni dacă folosiţi la cursuri termenul de „limba română”?
- Anul trecut, când a fost preşedintele [Voronin] la Bălţi, noi am şi semnat o scrisoare de protest, în care i se spunea că de la 1 septembrie va fi introdus obiectul de „Limbă moldovenească”. Limba română – demnitatea noastră aceasta este!
- Vă e frică uneori, fiind, să zicem aşa, un activist cultural?
- Fiind intelectuali care avem nişte principii foarte solide şi noi fiind cumva izolaţi, dar totuşi în grup şi având toţi aceleaşi principii, acest lucru te mobilizează! Deşi riscuri sunt...
